Votezi deci exiști!

Da, votezi deci exiști!

În leagănul democrației, Atena, nu participai la deciziile publice nu erai cetățean. Pe de altă parte, când nu erai liber ci sclav nu erai cetățean. Limitarea libertății de a vorbi și de a alege este o formă de sclavie.

De ce votezi?

Pentru că tu, liber fiind, muncești și plătești impozite. Din momentul în care ai plătit primul impozit către stat faci politică. Deci nu doar politicienii fac politică, ci tu, om care trudești, faci politică. Doar că tu îți delegi puterea unora care vin să te convingă de onestitatea lor, de priceperea lor, de respectul lor.

Ce este un politician cu carte de muncă fără respectul celor pe care îi cheamă la vot? Nimeni!

Deci, indiferent cât de îngrețoșat ai fi de propagandă și nivelul unei campanii electorale, dacă nu votezi dai dovadă de lipsă de respect față de tine, de incapacitatea de a analiza, de incapacitatea de a fi angajator al celui pe care-l plătești prin impozite. Nu participi tu la selecție, îl vor alege alții și, foarte probabil, va lucra pentru ei și nu pentru tine.

Nu te lăsa păcălit că votul tău nu contează. Contează enorm! Dacă nu ar conta de ce crezi ar mai încerca să te convingă, să te cumpere, să te intimideze, să-i cumpere pe cei de care cred politicienii că depinzi?

Există și o conștiință și o responsabilitate cetățenească. Ea spune că trebuie să decizi tu, subiectiv, pe cine vrei. E dreptul tău, e obligația ta. El, cel ales, este plătit de tine. Nu e șeful tău, e angajatul tău.

Nu uita, el îți gestionează banii, iar în România tu muncești 6 luni pe an doar pentru stat – dacă ne referim doar la impozitele directe plătite din salariu.

Nu uita, el face legi pentru tine, iar simpla văicăreală nu aduce nimic bun!

Îmi amintesc de o istorie pe care am trăit-o. Eram la un curs la Shefild. Într-o discuție, după obiceiul nostru românesc am început să mă plâng de ce ne fac politicienii în țară.

Complain! Complain! Complain! mi-a spus o profesoară. Nu te plânge de ei că nu noi v-am ales politicienii pe care-i aveți.

Am înțeles atunci care sunt raporturile de putere. Tu ai puterea, dar trebuie să ți-o exerciți. Altfel nu exiști! Alege, vorbește, fii subiectiv, participă, pentru că altfel o vor face alții în locul tău și o vor face pentru ei.

Sigur, propaganda politicienilor în funcție merge în altă direcție. Ei vor să voteze doar grupul. Votul tău le dă peste cap calculele, pentru că ei fac calcule. Dar tu îi plătești ca să facă treabă pentru tine, nu pentru un grup de interese.

Privește totul ca un angajator și ai grijă pe cine angajezi pentru că nu sunt doar ei, politicienii, responsabili pentru soarta unei entități, ci în cele din urmă ești tu care ai dat girul prin absența ta.

Absenteismul la vot este moartea democrației!

Scuzele că nu ai pe cine sunt firave. Știi carte, îți dai copii la studii, plătești abonament la net, ai capacitate critică, este imposibil să nu găsești pe cine să alege dintr-o listă lungă. Este imposibil să nu rezonezi cu viața. experiența sau interesele comune pe care le ai cu un candidat sau altul.

Lipsești de la vot, nu ești erou, ci laș! Nu exiști!

Sale!