Entuziasmul profesorului Aurel Anghel

Prima carte pe care am scos-o la Editura Omega a fost Psalmii în versuri. Se întâmpla fix cu 20 de ani în urmă. Text impecabil scris. Coperta e o realizare a domnului arhitect Aurel Mareș. O realizare de suflet a domnului Anghel.

Astăzi l-am găsit la secția de producție a editurii pe domnul profesor, lucrând cu colegul nostru George Fifere. La 86 de ani nu pare prea mult schimbat față de acum douăzeci de ani. Are același entuziasm. Este în continuă cătare. E plin de viață, de umor și de metaforă.

Nu scapi până nu te versifică.

Omul acesta nu se satură de trăit frumos.

Evident, a avut și inerente necazuri în viață. Dar spiritul i-a rămas viu și-l exprimă în scris. Nu se plictisește niciodată. Dă scrisului fervoare. Îl simți între pagini.

Eu așa văd pensia. Vie. Implicată. Timp al pasiunilor. Timp al maturității intelectuale.

Domnul Anghel este un erudit. A studiat la Moscova și a călătorit și călătorește mult. China i-a fost una dintre destinații, iar acum e Germania.

Spirit rafinat, domnul profesor, dacă te prinde în elegantul său apartament, nu te lasă fără un cântec de vioară. Deci, nu doar versul și proza îi sunt fiice. Stă bine și cu muzica, iar atunci când se cântă bine la Liturghie trăiește cu ochii închiși momentul.

Vârsta poarte fi astupată doar de umor. Când ai umor și dispoziție bună – indiferent de ce-ți spun oasele – nimeni nu se întreabă câți ani ai.

Cu domnul Aurel Anghel am trăit și momente de umor … profesional.

Eram președinte la o comisie de examinare la Bacalaureat. Aveam înscriși câțiva jandarmi care dacă nu treceau își pierdeau locul de muncă. Grea încercare. După româneasca tradiție venise și bilețelul cu numele … clienților. Erau probele orale, destul de volatile. Verba volant, nu!

Cum la franceză examina doamna profesoară Popa , care nici pe unul care a ajuns premier nu l-a scutit de emoțiile toamnei, în clasa a XI -a  – deși s-au făcut diligențe din partea tatălui să nu se ajungă aici -, probabilitate ca jandarmii să depășească proba la franceză nu era foarte mare. Îmi amintesc că atunci când i-am spus doamnei Popa istoria maturilor noștri candidați, s-a uitat crunt la mine și mi-a zis: i-am mai picat de trei ori! Cum să-i trec acum?!

Ei bine, unul din pluton s-a înscris la rusă. Așa că l-am invitat pe domnul profesor Anghel să-l examineze. Culmea, deși nu studiase rusă  … a avut mai mult succes decât colegii lui la franceză. Omenos, domnul Anghel l-a trecut prin Creangă ca să treacă la … rusă. Iar jandarmul, cu limbaj de proces- verbal, a povestit comisiei cum Nică a băgat mâna la .. pupăză.

Acest om cumsecade și plin de entuziasm a ajuns la 37 de cărți, mare parte editate la Editura Omega. Când am scris un text care se chema Îngerul încătușat, la dânsul m-am gândit. Nu este grafoman. Este un fluviu de idei și știu că singura mare tristețe pe care o are ține de faptul că nu reușește să le pună pe piața literară.

Piedicile sunt multe, dar nu se lasă. Își iubește cărțile ca pe niște copii. A abordat toate genurile literare și a scris pentru toate vârstele. Poezii, poezii pentru copii, memorialistică, proză scurtă, roman, critică literară.

O carte o dată lansată nu e lăsată în pace. O reeditează. O revizuiește. O continuă.

E mereu în căutare. Un suflet sensibil! Un suflet de artist!

Acum pregătește o nouă carte, ca urmare a îndemnului doamnei Cezarina Adamescu. E plin de entuziasm. E pline de energie. Lucrează frenetic la proiect și va ieși bine.

Înainte, domnule profesor! Înainte!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și