Tot citesc despre faptul că Muntele Athos a început să fie supus unor presiuni externe.
La Uranopolis a avut loc un miting de protest împotriva acțiunilor autorităților în legătură cu mănăstirea athonită Esfigmenou.
Pe 21 iulie, la Uranopolis a avut loc un miting de protest împotriva acțiunilor autorităților, care intenționează să-i alunge pe călugării din mănăstirea Esfigmenou folosind poliția și echipamente speciale, relatează Newsfire.gr.
Surse din agenția de știri informează că un scenariu similar de acțiune prin forță este planificată și pentru mănăstirea rusească Sfântul Panteleimon, iar poliția va intra și în mănăstirile bulgare, române și sârbe.
Potrivit unei surse din Athos, situația de pe Sfântul Munte este următoarea: „Washington-ul a fixat sarcina să fie schimbat statutul republicii monahale. Grecia nu trebuie să aibă un centru necontrolat de independență și gândire liberă. Pentru a realiza acest lucru, ultimul loc din țară în care puterea aparține călugărilor – republica monahală de la Muntele Athos – trebuie desființat. Primul pas va fi deschiderea unei noi secții de poliție care să monitorizeze situația din republica monahală, atât penală, cât și politică. În esență, sarcina autorităților elene este de a reforma republica monahală, înlăturându-i autonomia și independența pentru a se asigura că totul este sub control și pentru a elimina orice locuri potențiale în care ar putea locui oponenții guvernului”.
UJO a informat mai devreme că poliția se pregătește să ia cu asalt mănăstirea Esfigmenou de pe Muntele Athos.
Republica monahală a fost pusă de multe ori în dificultate. Istoria nu i-a fost mereu favorabilă, iar o căutare pe net poate aduce rapid oglinda secolelor care au trecut, cu toate provocările lor. Acum însă diavolul e mult mai subtil. Lucrează cu bani publici, iar conducători ai unor mănăstiri regizează un întreg spectacol la venirea politicienilor, care dau bani din sacul public. în care pun milioane de oameni. Evident, cel care dă banii uită să spună că nu vin din buzunarul propriu, ci de la popor, iar cel care primește banii se face că nu știe sursa banilor și dă toată onoarea și mulțumirea cărăușului, care vrea să-i arate poporului ce bun creștin și e primit cu onoruri regești de sfințiții părinți, chiar dacă cu o noapte înainte viața a constat doar în carne și trupuri de … admiratoare.
Până aici trocul pare a fi unul fără fisură. Doar că tipul acesta de relaționare împarte societate. Nu o împarte pentru banii livrați, ci pentru deturnarea realității provenienței lor. Există un cuantum al populației care primește cu încredere veștile și imaginile afișate pe paginile de Facebook ale potentaților, dar există și marea masă, care are educație financiară și știe că nu-s penele omului politic cele cu care a urcat pe Munte, ci ale lor, iar ei nu i-au dat delegație să meargă acolo în numele lor, nici să stea la mese festive în numele lor. Votul a fost dat pentru un program propus unor administratori dintre ei, nu unor personaje care cred că-l duc de nas și pe Dumnezeu, ca pe un simplu elector.
Din păcate politicienii au grijă să se laude cu smerita lor prezență alături de monahi rugători. În felul acesta gazdele atrag atenția celor care-i monitorizează pe politicieni și intră și ei în vizor.
Cine dă bani te controlează, iar relații de control este cam așa: grupurile din spatele politicienilor dau banii, iar politicienii, prin banii publici controlează pe cei care-i primesc. E un control subtil, plin de respect aparent, dar o dată instituit anulează libertăți.
Se fac ziduri, pare belșug, dar la firul ierbii dispare îngrășământul acela natural pus de cei care vin cu trăiri profunde. Cei care cred simt decalajul comportamental față ei și cei puternici și simt că micilor lor eforturi financiare nu mai au valoare, iar lipsa aceasta de valoare se transferă și asupra lor, ca persoane. De ei nu prea mai e nevie decât în calitate de părți în decorul marilor evenimente.
Când s-a introdus conceptul separației Bisericii față de Stat s-a introdus pentru a proteja Biserica de ingerințele statului. Însă cine te plătește te controlează, iar principiul cade. Cine te plătește spune ce să faci, chiar dacă o face … delicat, așa cum cine împrumută o țară o controlează.
În mod normal, Statul trebuie să se oprească la poarta unui locaș sfânt, însă nu o mai face atunci când îți arată peste gard că zidul acela este făcut din banii lui, că incinta aceea e donația lui, etc.
Riscul acestor nevinovate primiri ale politicienilor – care nu sunt domnitorii și boierii de altă dată, ci instrumente ale unor interese economice și ideologice – este pierderea libertății spirituale a locului unde ei calcă.
Deși nu pare așa, zidurile ridicate se surpă peste spirite.
Va fi interesantă evoluția relației Athosului cu puterea politică, dar în contextul actual, când politicienii merg pe acolo ca la carnaval, există pretextul instituirii unui control tot mai ferm din afară, mai ales că astăzi, mai mult ca niciodată, societatea este controlată total cu ajutorul tehnologiei, iar cei care se așază să viețuiască în Athos, exact de acest control vor să scape.
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
