Ai să distrugi lumea!

Azi este primul tur la alegerile prezidențiale. Așadar, nimic despre politică în mod oficial. Dar, după doisprezece ani de când scriu pe acest blog, am constatat că am cititorii cei mai inteligenți, care nu au nevoie de cheie pentru a deschide un text.

Cu ani în urmă – să fie tot vreo doisprezece – unul dintre candidații la președinție de azi a venit la mine să-i citesc o rugăciune. De obicei am reacție, însă, în calitatea de preot, nu am făcut altceva decât să ascult rugămintea, deși știam că solicitantul nu după rugăciune venise – pentru că ar fi avut sute de alte variante-, ci pentru a încerca să-și acopere niște fapte anterioare, pe care le cunoșteam.

În fine, am rostit rugăciunea și omul a tot urcat. A urcat și nu a uitat să mai arunce de sus cu ceea ce avea la îndemână. Inițial m-a afectat pe mine, apoi pe tot mai mulți, până când tatăl meu, om cu umor fin, mi-a zis: „Pe tine trebuie să te verificăm pentru cine te rogi. Mai ai puțin și distrugi țara! Norocul tău că oamenii nu știu!”

Ei bine, mă simt de multe ori când văd ceea ce se întâmplă și cine a ajuns să candideze la prezidențiale ca într-o povestire anecdotică și tristă, în egală măsură.

Era, cândva, între cele două războaie mondiale, un austriac sărac și cocoșat de muncă. Disperat că speranța îl minte mereu, s-a dus și el la o ghicitoare.

„O să o duci greu, omule! O să o duci din ce în ce mai greu! Nu te aștepta la vremuri bune! Pe deasupra… o să distrugi și lumea”, i-a zis ghicitoarea.

„Eu, vai de capul meu, cum pot să distrug lumea??”

„Nu știu”, i-a răspuns ghicitoarea, „dar așa îmi pare a fi!”

Au trecut ani. Poate tot doisprezece. Muncitorul venea neajuns și obosit de la serviciu. Trecea prin centrul localității Braunau am Inn, singura mașină pe care o văzuse. La fel de surprins ca el, un copil era cât pe aci să fie acroșat de automobil. El, muncitorul, cu un gest reflex plin de curaj, l-a tras pe băiat din fața mașinii, care probabil l-ar fi lovit. L-a salvat, l-a scuturat de praf și l-a trimis acasă. Copilul, impresionat de gestul salvator, i-a spus muncitorului:

„Adolf, Adolf Hitler mă numesc! M-ați salvat…”