Politicienii trebuie schimbați la fel de des precum pampărșii, din același motive.

Politicienii trebuie schimbați la fel de des precum pampersii, din aceleași motive. Fraza aparține lui Ronald Reagan.

Exprimarea pare mult prea plastică, însă este reală. Indiferent cine ar fi la putere, schimbarea aduce putere cetățeanului.

De aceea sunt alegeri la patru ani, ca să faci schimbări, să aduci energie nouă, să renaști speranțe. Schimbarea aduce progres, nu stagnare.

Noi, românii, ne desprindem greu de unele figuri, de teama schimbării. Ne este teamă de ceea ce credem noi că este necunoscutul. În fapt, necunoscutul acesta poate aduce progresul, iar dacă nu aduce, nu suntem obligați să-i ținem în funcție patru ani. Acesta este un termen maximal, însă puterea de a da jos un politician stă în mâna noastră.

Am văzut câteva secvențe din serialul românesc Mangalița. Primarul avea șapte mandate, iar simbolic îi dezlipeau afiș după afiș. Au fost căsătorii care nu au rezistat atât, dar acea… relație părea fără sfârșit. Atât de mare era setea de putere a primarului, încât, la apariția unui candidat tânăr, proaspăt, votabil, a înnebunit și a vrut să dea o lege locală prin care să-i interzică să candideze.

Mai era acolo democrație? Mai aveau alegerile rost cu adevărat?

Patru ani sunt suficienți. Un om poate da tot ce știe în patru ani. Experiența în aceeași poziție? O pacoste. Nu e altceva decât un prilej de a crea relații, pânze de păianjen, combinații, mai ales când alesul nu are o meserie și altă șansă în viață decât politica.

Nu te îmbăiezi de două ori în aceeași apă și nu umbli la nesfârșit cu aceleași haine. De ce să nu cureți scena dacă tot ai ocazia cel puțin o  dată la patru ani? Lași pampersul plin cu dejecțiile aroganței și șmecheriei?

Schimbare! Schimbare! Schimbare! Acesta trebuie să fie sensul democrației. Schimbare, nu stagnare!

Sale!