Ceasul săsesc

Nu sunt rigid cu cei din jur. Nu-mi plac tensiunile. Viața e scurtă și merită să te bucuri de ea. Nu am nici obsesia timpului, însă, recunosc, îmi place să fiu punctual. Acum… dacă cineva întârzie nu e bai. Se mai întâmplă. Nu mi-am pierdut răbdarea, mai ales atunci când mi-am putut folosi timpul.

Îmi amintesc că eram la un Cerc pedagogic la disciplina Religie. Era organizat la Colegiul Economic din Buzău, la doamna profesoară Mihaela Buga. Asistam la lecția deschisă în timp ce câțiva profesori întârziați intrau și determinau toată clasa să se ridice. A fost jenant și perturbator. La sfârșit, inspector fiind, am rugat politicos să nu se mai întâmple. Însă unul dintre colegi mi-a replicat că nu suntem în occident și că ar fi cazul să o las mai moale cu ceasul. I-am demonstrat practic cât de rău este ca ceilalți să nu respecte programul și la lecția demonstrativă pe care am organizat-o la clasa dânsului, am rugat câțiva colegi să joace rolul întârziatului. A fost greu să mai țină firul lecției…

Dar nu despre experiențele mele este vorba, ci despre ceasul săsesc, despre ceasul punctualului președinte, fost inspector școlar, Klaus Johannis. Când a ajuns la Cotroceni, l-am admirat pentru că a venit cu ceasul de la Sibiu, un ceas de familie, dacă îmi aduc bine aminte, iar primele demonstrații au fost despre punctualitate. Nemțește, nu?!

A fost punctual la venire, însă practica punctualității nu se aplică și la plecare, se pare. E ca musafirul care vede gazda agitată sau cască și totuși insistă să stea, ba chiar își face și plan să nu plece. Ciudată situație și puțin previzibilă.

Cu ceva timp în urmă am avut o discuție cu Ludovic Orban care, privind în gol, spunea că… nu știe cum a ieșit președinte. Acum că nu știe cum a ieșit… s-a prescris, însă avem o problemă cu punctualitatea la plecare, problemă pe care nu am avut-o cu colegii mei despre care am vorbit la început, pentru că cei care au ajuns ultimii au și plecat primii, pentru că îi așteptau probleme urgente în parohii. Doar domnul președinte nu are nimic urgent și nu dorește să-și ducă înapoi ceasul la Sibiu.