Am fost mereu adeptul cumpărării casei în care stai. Chiar dacă sunt tot felul de influenceri care consideră locuința proprie un pasiv, eu cred că este un activ, și aici nu vorbesc doar din prisma faptului că inflația roade mai greu din acest tip de investiție. E bine să ai lucrul tău. Așa ești liber. Da, poți gândi că o chirie îți dă libertate de mișcare. E adevărat. Însă, libertatea adevărată o ai când ai un loc al tău.
Îmi aduc aminte de un pasaj din “America fără etaje”, o carte a scriitorilor ruși Ilf și Petrov. Ajunși în America, constatau că americanul avea tot ceea ce-și dorea pe credit: ultima mașină, ultimul frigider etc. Dar toate aceste credite îl obligau să plece la muncă zilnic. Nu avea libertatea deciziei, pentru că rămânea în stradă. Adevărat, pentru economie e bine, însă eu cred că un om muncește ca să fie liber să decidă pentru el.
În multe țări, spațiile locative sunt scumpe și imposibil de cumpărat. Sunt o afacere a câtorva entități financiare. Prin ridicarea impozitelor la nivelul a ceea ce se numește prețul de vânzare al imobilelor, pentru români, păstrarea unei locuințe poate deveni o povară. Piața, din cauza creditelor bancare, va supraevalua valoarea reală a locuințelor și românii vor plăti bani pe care i-ar putea cheltui altfel.
Spaima de la Prezidențiale a făcut ca legea prin care impozitarea se face la așa-zisul preț de piață să fie amânată pentru ianuarie 2026. Acest act normativ îi va afecta pe români mai mult decât orice. Ajungi să trăiești mai scump în propria casă.
Ieri am simțit pericolul acestei reglementări. Am fost la notariat ca să înstrăinez o casă în localitatea Găvănești, din județul Buzău. Nu vei găsi acolo case care să coste peste 30.000 de lei. Satul e aproape pierdut. Nu mai vorbesc despre faptul că a trebuit să plătim la primăria Săgeata pentru ceea ce nu am folosit, însă la notar, în grilă, o casă din Găvănești este evaluată la 90.000 de lei, adică de trei ori mai mult. Deși prețul real a fost de trei ori mai mic, banii plătiți pentru formalități au fost încasați la un nivel pe care nici vânzătorul nu l-a încasat, nici cumpărătorul nu l-a plătit. Statul i-a escrocat pe amândoi. Dacă așa se vor stabili și impozitele după valoarea de piață, adică din pix, în funcție de câți bani are nevoie un guvern sau altul pentru luxul propriu, vă imaginați ce greu va fi.
Practic, din 2026, fiecare locuitor va plăti impozit la o valoare mult mai mare, făcându-i pe unii să nu și-l mai permită și să dea proprietatea pe degeaba, spunând “bogdaproste că am scăpat”, fie să se strângă la alte cheltuieli, ca să aibă bani să stea în casa lui. Și uite așa… generațiile viitoare vor fi convinse că nu e bine să ai casa ta, că e mai bine să fii nomad, iar viața ajunge o fugă de colo-colo, iar omul își pierde rădăcinile, ajungând la sfârșitul vieții să nu fie decât un datornic perpetuu.