O pană care nu mai scrie – Nicolae Gâlmeanu

Am aflat cu ceva întârziere despre moartea poetului Nicolae Gâlmeanu. L-am cunoscut – slavă Domnului!

Era profesor de română, iar eu, inspector școlar. Nu avea nevoie de mine, dar și-a dorit să mă întâlnească, iar eu am fost onorat. Mi-a adus ceea ce scria și mi-a plăcut. Avea un scris ordonat, atât cel de mână, cât și cel din versuri. Era un om profund, serios, chiar ușor sever.

Viața ne-a mai pus față în față atunci când i-am publicat, la Editura Omega, un volum de poezii.

Mi-a plăcut acest om. Îi simt încă mâna puternică în mâna mea. Din palma aceea am simțit hotărârea, chiar dârzenia din planurile sale. Muntean, nu glumă!

Părea fără vârstă și a ajuns la o vârstă onorabilă, dar mai putea… Doar că Dumnezeu a mai avut nevoie de o pană bună și l-a luat.

Condoleanțe familiei!

Sale!