Și totuși .... părintele Pamfil Leau a plecat devreme

Și totuși, contrar așteptărilor, părintele Pamfil Leau a plecat prea devreme.

Era un om harnic. Părea ușor pripit la vorbă, chiar și la faptă. Așa-i era felul. Mic, iute, dinamic – nu era pripit, ci dornic să facă, să slujească, să ajute.

Am rămas surprins să aud că s-a stins. După calculele mele, a făcut-o devreme. E drept, nu gândul meu primează, ci voia lui Dumnezeu, însă m-am întrebat: de ce așa de repede? Nu a trecut mult timp de când s-a pensionat. Poate să fie și aceasta o cauză? Preoții, și nu numai, se împacă greu cu ideea că, atunci când sunt în deplină putere din punct de vedere spiritual, trebuie să treacă printr-o procedură administrativă.

L-am cunoscut și îndrăgit pe părinte și nu pot să uit că m-a ajutat cândva, sprijinindu-mă în demersul de a edita prima revistă a profesorilor de Religie, numită Educația creștină. I-am trecut pragul casei și al clasei la Siriu, când eram inspector școlar, iar pentru fiul dânsului, Alexandru, de care era foarte mândru, am fost și dascăl la Seminarul Teologic, unde a învățat, dar și editor al tezei sale de doctorat, la Editura Omega.

Am pierdut apoi legătura. De ceva ani nu am mai avut vești, motiv pentru care îmi rămâne în memorie exact așa cum l-am descris: săritor în ajutor, energic, hotărât.

Dumnezeu să te ierte și să te răsplătească, dragă părinte!