Furtunile vieții întăresc, nu doboară! E drept, românul are o vorbă: cât ar fi gardul de frumos, dacă nu are proptea, se apleacă. Gardul e gard, e făcut din materie moartă; omul, însă, poate ieși întărit din provocările vieții. Ce fericire poate avea un om care nu a trăit încercări? Sau cine nu are provocări pe care să le fi depășit, câștigând astfel curajul de a merge mai departe? Toți avem și vom avea!
Mi-a plăcut o istorioară și vreau să împărtășesc cu voi învățătura ei:
Se spune că un nepot s-a dus să-și viziteze bunicul. Știți cum sunt copiii: pun o mulțime de întrebări.
– Cum să fac să devin un om de succes, bunicule?
Bunicul nu i-a răspuns imediat. L-a luat de mână și au mers împreună la o fitofarmacie, de unde au cumpărat doi pomișori. Pe unul l-au plantat afară, pe celălalt – într-un ghiveci, în interior.
– Care crezi că se va dezvolta mai bine? a întrebat bunicul.
– Cel din interior. Are căldură, protecție, îngrijire specială…
După câțiva ani, nepotului i-a revenit dorința de a primi răspuns la vechea întrebare.
Bunicul l-a dus să privească pomișorii. Surprinzător, cel de afară era mai zvelt, părea mai fericit, era mai roditor, chiar dacă avea scoarța ciupită de vânt și de insecte…
Morala? Nu e greu de tras.
Și e cât se poate de reală! Punem tutori la pomișori ca să aibă tulpina dreaptă, și constatăm că-i doboară vântul, pentru că nu-și formează rădăcini tari, precum cei lăsați singuri.