Funeraliile pentru vii

E de prisos să amintesc că a murit Papa Francisc. Imaginea defunctului prelat începe deja să se estompeze, pentru că a început teribila luptă pentru cel mai valoros scaun politic și religios. De asemenea, este inutil să mai insist asupra luptei dure care urmează.

Fără îndoială, Papa Francisc a marcat societatea mai mult decât predecesorul său, chiar dacă nu avea înălțimea lui teologică. S-a exprimat simplu și cald, iar lumea are nevoie de iubire. Iubirea nu se poate produce, ea se simte.

La final de traseu terestru, Papa Francisc s-a mai întâlnit cu lumea celor de sus, așa cum este ea, total diferită de cea din suburbiile din Buenos Aires. Mulți creștini l-au plâns și au rememorat momente dragi, dar nu a lipsit nici ipocrizia.

Lideri politici din toată lumea au venit să-i aducă un ultim omagiu. Foarte bine, am putea spune. Și totuși, privind imaginile, era imposibil să nu observi ipocrizia. De fapt, nu am mai văzut de mult atâta ipocrizie adunată într-un singur loc. Deși murise un om, cei de sus erau preocupați unde să se așeze ca să fie văzuți cât mai bine, în capul mesei, la această „pomană mondială”. O pomană de imagine, evident. Erau preocupați să fie fotografiați artistic lângă Papa cel mort, deși unii dintre ei nu-l întâlniseră niciodată și, mai trist, nu-i îmbrățișaseră niciodată valorile.

Mă îndoiesc că vreunul dintre cei prezenți — șefi de stat, de guvern sau alte demnități — a plecat de acolo hotărât să aplice preceptele și viața austeră ale celui pe care îl prohodiseră.

Ar fi minunat să mă înșel, însă… așa cum au venit, așa au și plecat: cu aceeași vanitate, cu aceeași poftă de putere și în aceleași mijloace scumpe de transport, plătite de contribuabilii fiecărui stat.

Privind din fața catafalcului, aveai impresia că Papa stă acolo doar pentru a oferi un prilej de fală celor care au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Diplomatic, politic, geopolitic, instituțional, poate că lucrurile au fost bine așezate. Moral… din cauza acestui comportament, evenimentul a părut mai degrabă o ocazie de funeralii pentru vii — nu ca în Oltenia, unde oamenii își fac pomeni din timpul vieții, ci ca în lume, unde ipocrizia ocupă cele mai înalte scaune.

Sale!