Nu e război când gândim diferit, dar e când impunem tăcerea!

Ar fi dramatic ca și în familie să ajungem ca în spațiul public de azi:
dezbatere, dezbatere, dezbatere — dar, de fapt, nicio dezbatere reală!

Avem o problemă veche, venită din școală. Am ieșit de sub o ideologie și am intrat, naivi, sub alta. Școala și-a imaginat că, dacă alungă dezbaterea și evaluarea critică, va pregăti mai bine oamenii pentru viață. Dar de unde?

Își pierde rostul, mai ales când nu mai există schimb de idei, ci doar o cantitate de informații pe care oricum orice elev o găsește rapid, pe telefon. Nu cumva anticii știau mai bine, când exersau metoda socratică? Schimbul de idei luminează. Inhibarea prostește.

Și astăzi, când se vorbește atât despre libertatea de exprimare, e o luptă absurdă: să te facă să taci, în loc să extragă ceea ce e bun din ce spui. Mă amuză și mă întristează cei care, în loc să înțeleagă sau să ignore, se simt datori să reducă la tăcere. De teamă. De frică. De lipsă de argumente.

Realizați cât de jos am ajuns?

Nu toți au bărbăția lui Lincoln, care, când generalul său a fost în dezacord cu el, s-a oprit și s-a întrebat: „Nu cumva are el dreptate?”. Asta înseamnă forță interioară. Asta înseamnă conducere. Nu rățoială.

Ce văd azi nu e dezbatere. E spectacol de nervi. Iar din asta nu iese nimic bun. Nu linșajul e soluția, ci clarificarea.

Eu, când discut cu ceilalți, mă limpezesc. Uneori nu-mi convine ce aud. Alteori, accept cu jumătate de inimă. Dar după un ceai sau o noapte de gândire, poate realizez că am greșit. Și-mi schimb părerea. Nu aș ajunge acolo fără dezbatere. Fără confruntarea aceea vie și sinceră dintre idei.

De aceea spun: nu luați în casele voastre ce se întâmplă azi în spațiul public.
Dacă în școală spiritul critic e înăbușit, măcar în familie să rămâneți liberi. Vorbiți! Contraziceți-vă! Clarificați! Și dacă trebuie, certați-vă. Dar niciodată nu înlocuiți adevărul cu formalismul, și nici gândirea vie cu supunerea mută.

Când nu mai avem ce să ne spunem, când doar tăcem și ne acumulăm frustrările,
suntem deja la final.

Așadar, dezbateți! Argumentați! Implicați-vă!
Doar așa putem merge înainte — ca oameni, ca familii, ca societate.

Sale!