Trăim grăbiți, adesea cu privirea în pământ sau cu ochii ațintiți în ecranul telefonului, uitând că relațiile dintre oameni se clădesc din gesturi simple. Un „Bună ziua!” spus din inimă poate fi începutul unei legături, poate schimba tonul unei zile și, de multe ori, este o dovadă de respect pe care o datorăm celuilalt, chiar și atunci când nu-l cunoaștem.
Am crescut cu ideea că salutul este o datorie morală. Bunica mea îmi repeta: „Să dai sărut-mâna la toată lumea, că dacă nu, te mănânc!” – și acea privire severă, plină de învățătură, încă mă urmărește. Poate de aici vine firea mea de a saluta mereu, chiar și atunci când simt priviri întrebătoare sau aud replica: „Dar de unde mă cunoașteți?” Îmi asum aceste momente, pentru că nu pot trece nepăsător pe lângă oameni cu care, poate, viața m-a intersectat într-un fel sau altul.
Apoi, niciodată nu am așteptat să fiu salutat ca să salut, iar atunci când, dus pe gânduri – mi se întâmplă și așa – nu am salutat și am realizat când era prea târziu am regretat.
E drept, tratamentul acesta pe care-l văd firesc în relațiile cu fiecare, din păcate, nu am simțit nevoia să-l aplic când în față mi-au sărit personaje publice, de la care am avut așteptări pentru comunitate. În aceeași notă de sinceritate, recunosc, nu am avut de prea multe ori instinctul de a salutat. Să fie oare lipsa … ghidajului de la bunica? Nu cred, dar … îmi caut o scuză. Culmea, nici regrete nu am. Evident, voi încerca să corijez această situație …
Salutul nu e doar o formulă de politețe. Este o recunoaștere a celuilalt, o deschidere, o punte. În Polonia, de exemplu, am observat cu bucurie că oamenii salută pe stradă chiar dacă nu te cunosc. Și m-am gândit că gestul e potrivit mai ales într-un oraș mic, precum Buzăul, unde drumurile noastre se încrucișează adesea.
Eu vă salut. Nu din obligație, ci din convingere. Pentru că, în vremuri în care izolarea și suspiciunea par să câștige teren, un simplu salut rămâne un act de bun-simț și de apropiere umană.
Eu cred că un salut valorează enorm! Am mai constatat încă o dată ieri, când ajuns pe la Vintilă Vodă, am avut bucuria să fiu salutat și să mi se răspundă la salut în modul cel mai firesc, atât de către personale ninse de ani, cât și de copii.
Acele momente mi-au readus în minte momente din procesul de … livrare a celor șapte ani de acasă. Sunt sigur că toți cei care salutată au avut mentori buni, fie ei bunici, părinți, profesori, la Vintilă îl bănuiesc și pe părintele Pârlog de implicare ….
Salutați, salutați, salutați!
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
1 comment
Frumos. iar cei ce au uitat anii de acasa sau nu au fost obisnuiti astfel pot deprinde salutul de la cei ca dumneavoastra. eu am salutat o initiativa ce nu are succes probabil din cauza unei banale erori arhiepiscopiei buzaului si nu mi-au raspus din 24 martie. daca le poate saluta cineva initiativa sa si remedieze eroarea. le-am transmis: „am observat eroarea 403 pe clic la bannerul din dreapta jos la Sprijiniti Construirea Catedralei Mantuirii Neamului aflat la dumneavoastra pe site ca sprijin pentru Bucuresti – aveti si din partea mea acum ajutor pentru a spijini ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane.”