Am primit poze cu noul născut al unor prieteni. A început aventura vieții. El și părinții lui vor avea bucurii și griji, lupte de dat, înfrângeri și provocări.
Ca părinți, trăim cu bucurie, dar și cu multe temeri. Ne e frică de moarte, de boală, de eșec, de lipsuri și de atâtea altele. Toate aceste frici ne răpesc parte din viață, din această viață frumoasă în care ar trebui să ne ghidăm și după cuvintele Mântuitorului: „Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca… Priviți la păsările cerului și la crinii câmpului: nici nu torc, nici nu țes, și totuși sunt mai frumoși…”
De fiecare dată când țin în brațe un copil la botez, simt că țin în brațe un miracol al viitorului, o poveste care abia începe să se scrie. De fiecare dată simt nevoia să mă rog pentru acel copil: să fie înțelept, să trăiască frumos. Viața este simplă. Viața e frumoasă. Din păcate, singuri ne-o complicăm, ne-o facem grea și, adesea, ne-o scurtăm.
Când privești un copil, îți dai seama că așa ar trebui să fie viața: sinceră, curată, fără viclenie, fără ură, fără răutate. Dar nu, nu este așa. Omorâm copilul din noi. Ne credem maturi și puternici, însă tremurăm de frica zilei de mâine, deși ea nu poate fi altfel decât ziua de azi.
Să ne bucurăm de viață! Este un privilegiu să te naști. Este o experiență pe care nu am trăi-o dacă nu ar fi generozitatea a doi oameni pe care, la un moment dat, îi numim tată și mamă.
Când am văzut pozele cu Sabin dormind – căci așa îl cheamă pe micuț – m-am gândit la ce călătorie minunată începe, la ce lume va descoperi, la ce va dărui acestei lumi și la ce aventură pornește în acest mijloc de august 2025.
Minunat!
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
