Dragi copii, nu vă grăbiți să creșteți

Poate părea ciudat îndemnul acesta, mai ales când vedeți lumea adulților ca pe o promisiune a libertății și a independenței. Vă imaginați că, odată ce veți fi mari, veți putea hotărî singuri ce e bine pentru voi și ce drum să urmați. Însă realitatea maturității este cu totul alta.

Pe vremea când eram elev la Seminar, mi-a spus cineva că, odată cu trecerea anilor, libertatea se micșorează. Am zâmbit atunci, crezând că nu are dreptate. Cum să fie posibil așa ceva, când tocmai școala mi se părea cel mai rigid loc din lume? Și totuși, timpul mi-a dovedit contrariul.

Copilăria este poate singura etapă a vieții în care ești liber cu adevărat. Ai responsabilități mici, iar greșelile sunt iertate repede. Ești copilul părinților tăi și atât. Însă, cu fiecare an, rolurile tale se înmulțesc. Din copil devii elev, apoi soț, părinte, prieten de nădejde, cetățean responsabil. Fiecare rol adaugă o nouă sarcină, o nouă grijă, o nouă renunțare la tine pentru ceilalți.

Îmi amintesc cum mă grăbeam să termin școala, să scap de regulile care mi se păreau apăsătoare. Colegii mei erau deja studenți, iar eu simțeam că rămân în urmă. Chiar și Mirela, soția mea, era deja la facultate. Cum să nu mă grăbesc să ajung și eu acolo? Și totuși, timpul a curs la fel pentru toți, doar eu am ales să îl simt ca pe o povară.

Credeam că mă îndrept spre o libertate mai mare. În realitate, cu fiecare pas, libertatea mea s-a micșorat. Nu pentru că cineva mi-ar fi luat-o, ci pentru că am acceptat noi responsabilități. Am renunțat la mine pentru cei pe care îi iubesc, pentru oamenii pe care îi slujesc, pentru comunitatea în care trăiesc. Aceasta este frumusețea maturității, dar și povara ei.

Pe măsură ce trec anii, nu doar rolurile se adaugă, ci și privirile celorlalți. Începi să trăiești cu gândul la ce rămâne în urma ta, la imaginea pe care o lași, la felul în care ești judecat. Copilul este iertat repede pentru stângăciile lui. Adultul, în schimb, poartă povara fiecărei greșeli și a fiecărei alegeri.

De aceea vă spun, copii, nu vă grăbiți să creșteți! Bucurați-vă de joc, de vacanțe, de prietenii simple, de zilele în care timpul parcă nu are sfârșit. Trăiți copilăria cu răbdare, pentru că ea nu se mai întoarce. Maturitatea va veni sigur și nu vă va întreba dacă sunteți pregătiți. Și odată venită, vă va cere tot mai mult din voi.

Libertatea copilăriei e o comoară. Țineți-o strâns cât timp o aveți.

Sale!