Am avut o relație apropiată cu el, consolidată în timpul celor două mandate petrecute în Consiliul Local Buzău. Deși era consilier local PSD, în momentele în care am devenit mai apropiați, am descoperit la Sorin o viziune diferită de cea a majorității din care provenea.
Avea ironie și nu se sfia să o arate. Cum eram pe poziții opuse, dar unul lângă celălalt la masa ovală din Sala Nicu Constantinescu a Palatului Comunal, îl mai tachinam… și, mai în glumă, mai în serios, îi spuneam: „Nepregătiți colegii tăi, comparativ cu tine!” – „Da, așa e, dar… au noroc.” Și se pare că așa a fost, dacă analizezi evoluțiile din exterior ale unor cariere.
Sorin avea curajul de a face opoziție în propriul grup și nu era obedient. Era legalist, atent la ceea ce avea de votat, un om care știa să-și asume poziții și să respecte regulile.
Era un om elegant în comportament, mereu serviabil și educat. Sorin ar fi putut ajunge mult mai sus pe scara ierarhiei politice – avea carismă, era simpatic și un partener de dialog consistent.
A rămas un tehnocrat, iar la Registrul Comerțului devenise deja o emblemă a instituției, conducând-o cu discreție și profesionalism încă de la începuturile ei. Îl întâlneam acolo cu bucurie, cu aceeași prestanță pe care nu și-o pierduse niciodată.
Regret nespus această pierdere. L-am apreciat mereu pe Sorin pentru toate calitățile lui.
Nu știam că trecea prin probleme medicale.
Era un om cu inimă mare și tocmai inima a obosit. 57 de ani… Mai avea multe de făcut!
Gândurile mele se îndreaptă acum spre fiicele sale – aflate la vârsta deciziilor importante, când aveau atâta nevoie de sprijinul tatălui lor – și spre mama lor, un om special.
Condoleanțe sincere familiei îndoliate.
Pace veșnică, Sorin!
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
