Se spune că, odată, un căpitan hotărât să cucerească o insulă necunoscută și bine apărată, a dat foc corăbiilor cu care soldații săi ajunseseră pe țărm. Gestul părea nebunesc: cum să renunți la singura cale de întoarcere? Și totuși, tocmai în asta stătea puterea lui: a arătat că nu există decât o singură opțiune – victoria. Soldații, știind că nu mai au unde să se retragă, au luptat cu o hotărâre de neclintit și au cucerit insula.
Această poveste a rămas ca o metaforă a angajamentului total. Uneori, pentru a reuși, trebuie să arzi corăbiile și să elimini alternativa comodă, dar înșelătoare, a retragerii. Doar atunci concentrarea, disciplina și energia se adună într-un singur punct, cel al victoriei.
Dar Scriptura ne oferă o imagine și mai profundă. Petru, văzându-L pe Iisus venind pe mare, a avut curajul să pășească pe valuri. Cât timp privirea lui era ațintită spre Hristos, marea i-a devenit drum. În clipa în care teama și îndoiala l-au cuprins, valurile au redevenit apă adâncă și periculoasă. Puterea nu era în apă, ci în credința sa.
Îndoiala este marea cea adevărată care ne scufundă. Curajul și încrederea sunt puntea nevăzută pe care putem merge înainte.
Așadar, fie că îți arzi corăbiile și îți asumi o singură cale, fie că alegi între două drumuri, cheia este aceeași: determinarea și credința. Nu numărul alternativelor contează, ci felul în care pășești pe calea aleasă. Dacă privești cu hotărâre înainte, chiar și marea cea învolburată se transformă în pământ sigur.
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
