Plaja și plaja …. gândirii

Eram pe o plajă și căutam un loc umbros. Nu îmi place soarele. Ca în gluma aceea – „E loc sub soare pentru toată lumea, dar toți vrem la umbră” – și eu voiam același lucru. Nu eram singurul. Doar că unii, mai prevăzători, își „arvuniseră” umbra din timp. Nu erau la locul faptei, dar lăsaseră diverse lucruri de strajă, ca un semn că teritoriul e marcat.

Printre atâtea bunuri ce țineau loc de oameni sub umbrele era și o carte. Cărțile mă atrag, iar curiozitatea m-a făcut să arunc o privire. O carte în românește. Era pusă cu fața în jos, parcă din jenă, dar pe cotor scria: „Dovezi științifice ale existenței lui Dumnezeu”.

Nu am întâlnit proprietarul, însă titlul parcă cerea să fie pus cu fața în jos. De ce să cauți dovezi printre file de hârtie? Privești nesfârșitul mării, al cerului, al luminii; chiar și din enigma umbrei poți realiza că nu ai nevoie de savanți să-ți spună că Dumnezeu există. Savantul ești chiar tu. Observă, descoperă, vezi, pricepe și-L simți.

Vorba Părintelui Stăniloae: pe Dumnezeu Îl descoperi din împrejurările concrete ale vieții.

Sale!