Nu lăsa trecutul să îți distrugă prezentul și, mai ales, viitorul. Nu există om fără greșeală, dar cine trăiește contabilizând greșelile celui de lângă el se chinuie pe sine și îl chinuie și pe celălalt.
Iertarea vindecă, ușurează, te lasă să trăiești și să te bucuri. Dacă nu poți ierta, rămâi condamnat la nefericire. O bătrână spunea odată că bănuiala i-a otrăvit mintea, și-a pedepsit soțul într-un cazan cu leșie, și asta a fost sfârșitul. Suspiciunea și neiertarea ard tot ce e viu.
Oamenii se spovedesc, își lasă în urmă trecutul și merg înainte – cei puternici, înțelepți și buni. Ceilalți rămân în reproșuri, gelozii și amintiri amare, ajungând să își devoreze viața unii altora, ca și cum ar trăi într-o pedeapsă nesfârșită.
Viața are pedagogia și lecțiile ei: un om iertat, susținut și înțeles este de o mie de ori mai valoros decât unul chinuit și ținut captiv de reproșuri. Trecutul poate fi o formă de șantaj, dar ceea ce contează cu adevărat este prezentul.
Fiecare dintre noi ar schimba ceva din trecut – și acesta e semn că am învățat. Dar trecutul e închis. Haideți să trăim în prezent, cu iertare și împăcare.
Ieri am întâlnit doi tineri minunați care mi-au inspirat aceste gânduri. Din admirație pentru puterea lor de iertare, pentru dragostea și înțelepciunea lor le-am scris. Se poate merge înainte. E important ce ne unește, nu ceea ce ne desparte!