L-am cunoscut pe profesorul Filică Baroian pe vremea când eram inspector școlar. Îmi amintesc de el ca de un om vesel, activ, plin de energie și de dragoste pentru oameni. Era mereu în mijlocul elevilor, cu un zâmbet cald și cu o vorbă bună pentru fiecare. Își trăia profesia cu bucurie și cu sentimentul datoriei împlinite.
Nu l-am mai văzut de ceva vreme, dar știam că este bolnav. Chiar și așa, vestea plecării sale m-a întristat adânc. Dispare dintre noi nu doar un profesor respectat, ci și un suflet al școlii, un om care a știut să unească tradiția cu educația, credința cu iubirea de oameni.
Îl ascultam adesea vorbind și cântând, păstrând cu grijă tradiția dansurilor și a colindelor din Gura Teghii. În el se adunau bucuria de a trăi, respectul pentru satul natal și pasiunea de a duce mai departe moștenirea culturală a locului. A fost o memorie vie a comunității, un om care știa istoria fiecărei familii și care transforma fiecare serbare într-o sărbătoare adevărată.
Timp de aproape cinci decenii, profesorul Baroian a fost un pilon al educației din Gura Teghii, legându-și întreaga carieră de Școala Gimnazială „Pamfil Georgian”, unde a format generații întregi de elevi. Din 1976, peste 3000 de copii i-au trecut prin mâini și prin inimă, învățând nu doar gramatică, ci și omenie, respect și dragoste pentru satul de munte.
„M-am născut, am crescut, trăiesc și muncesc în Gura Teghii”, spunea adesea. O propoziție simplă, dar care îi cuprindea întreaga viață – o existență trăită în devotament față de oameni și locurile natale.
Astăzi, întreaga comunitate îl plânge pe profesorul Filică Baroian, omul care a dăruit școlii și satului lumina sufletului său. A plecat discret, așa cum a trăit, lăsând în urmă dragostea elevilor, respectul colegilor și amintirea unui dascăl cu inimă mare.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
