O scenă pentru speranță – Împreună pentru Ciprian

Lecția pe care elevii de la Hasdeu o oferă tuturor prin gestul lor pentru Ciprian Tănasă
Am citit pe reporterbuzoian.ro⁠ despre inițiativa elevilor și profesorilor de la Colegiul Național „B.P. Hasdeu” de a organiza spectacolul caritabil „O scenă pentru speranță – Împreună pentru Ciprian!” și mi s-a părut unul dintre acele gesturi care spun mult mai mult despre o comunitate decât o mie de discursuri despre solidaritate.
Dincolo de ajutorul concret pe care îl poate aduce familiei lui Ciprian Tănasă, există aici ceva poate și mai important: formarea sensibilității acestor copii. Într-o lume care îi împinge adesea spre competiție, performanță rece și individualism, faptul că niște adolescenți aleg să urce pe scenă pentru un coleg aflat într-o suferință cumplită înseamnă enorm.
Mi-am adus aminte de participarea mea, cu ani în urmă, la un proiect internațional dedicat voluntariatului în rândul elevilor. Copiii mergeau în diverse centre sociale, spitale sau instituții pentru persoane cu dizabilități și desfășurau activități de sprijin. La finalul proiectului, unul dintre elevi, care petrecuse timp într-un centru pentru copii aflați în scaune rulante, a fost întrebat ce a învățat din acea experiență. Răspunsul lui a fost simplu și tulburător: „Am învățat ce lucru minunat este să fii sănătos.”
Cred că exact aceasta este una dintre marile lecții pe care o pot învăța și acești copii de la Hasdeu. Nu doar să ofere ajutor, ci să înțeleagă fragilitatea vieții, valoarea sănătății și responsabilitatea de a fi aproape de oameni atunci când destinul îi lovește nedrept.
Drama familiei Tănasă este greu de imaginat pentru cine nu a trecut prin asemenea încercări. Viața lor s-a schimbat radical după accidentul din Munții Bucegi. Recuperarea este lungă, grea și dureroasă. În spatele fiecărei informații se află însă o familie întreagă care trebuie să își reorganizeze existența: tratamente, deplasări, speranțe, oboseală, adaptarea locuinței, poate chiar mutarea într-un apartament la parter pentru ca băiatul să se poată deplasa mai ușor.
Pentru părintele Ciprian Tănasă și pentru doamna doctor Tănasă, mama copilului, este o cruce teribilă. Tocmai de aceea este extraordinar când oamenii se adună în jurul unor asemenea suferințe și refuză să lase o familie singură.
Faptul că elevii, profesorii, foștii absolvenți și invitații speciali transformă un eveniment artistic într-un gest de solidaritate arată că școala nu înseamnă doar note, examene și performanțe academice. O adevărată școală formează și conștiințe. Formează oameni capabili să simtă durerea celuilalt.
Iar aceasta este, poate, cea mai importantă lecție dintre toate.