Puțini credincioși știu că în ediții ale Molitfelnicului există o „Rugăciune pentru cei ce sunt bolnavi de năjit”. Denumirea stârnește imediat curiozitatea, pentru că astăzi cuvântul „năjit” aproape a dispărut din limba română.
Potrivit notei explicative din Molitfelnic, „năjit” este un nume popular dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii și altor dureri asemănătoare. Cuvântul provine din bulgărescul „nežit”, termen intrat în vorbirea populară din sudul Dunării și păstrat în unele regiuni ale României. Este o dovadă că limba și credința au circulat împreună, iar anumite cuvinte au rămas vii în cărțile de cult, chiar dacă au ieșit din uzul de zi cu zi.
Rugăciunea este impresionantă prin realismul ei. Preotul se roagă ca Dumnezeu să îndepărteze durerea „din cap, din creieri, din ochi, din buze, din dinți, din măsele, din nări, din urechi, din grumaji și din toate mădularele”. Enumerarea arată cât de atentă era Biserica la suferințele concrete ale omului și cât de răspândite erau aceste afecțiuni într-o vreme în care posibilitățile medicinei erau limitate.
Desigur, această rugăciune nu trebuie înțeleasă ca o alternativă la tratamentul medical. Biserica Îl numește pe Dumnezeu „Doctorul sufletelor și al trupurilor”, iar rugăciunea și îngrijirea medicală nu se exclud, ci se completează.
Astăzi, când un consult stomatologic sau ORL poate rezolva multe dintre aceste probleme, pagina din Molitfelnic ne amintește că omul nu are nevoie doar de vindecarea trupului, ci și de întărirea sufletului. Tocmai de aceea, Biserica a alcătuit rugăciuni pentru aproape orice suferință, însoțindu-l pe credincios în toate încercările vieții.
Poate că termenul „năjit” s-a pierdut din vorbirea noastră, însă mesajul rugăciunii rămâne actual: în orice durere, omul poate cere ajutorul lui Dumnezeu, fără a înceta să caute și ajutorul medicinei. Uneori, cele două merg împreună mai firesc decât ne imaginăm, motiv pentru care citesc această rugăciune celor care mi se plând de astfel de suferinețe.