Muști de-o zi pe-o lume mică. Se va prelungi povestea?

„Muști de-o zi pe-o lume mică ce se măsoară cu cotul.”
Așa începe, poate, o poezie a fiecăruia dintre noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu pași, cu fapte, cu absențe și cu iubiri. Dar câți mai știu astăzi acea poezie?

Am trecut de multe ori prin cimitire. M-am oprit în fața crucilor vechi, șterse de timp, cu inscripții scurte — doar un nume, o dată, un „regret etern” sau un „iubit soț”. Atât s-a putut spune. Spațiul era mic. Limba pietrei e tăcută și limitată.

Dar ce-ar fi dacă o cruce ar putea spune mai mult și nu doar cu litere?

Ce-ar fi dacă fiecare monument ar deveni o poartă spre o lume de altădată? Dacă un cod discret, gravat cu grijă pe un suport adiacent, ar permite cuiva să afle cine a fost cel de dedesubt? Ce vise a avut, ce meserie, ce rugăciune i s-a spus la plecare?

Un proiect din Gura Sărății ne arată că tehnologia poate deveni memorie, nu uitare. Scanarea 3D a crucilor, restaurarea lor și atașarea unor coduri QR deschid o bază de date cum nu am gândit până acum. O replică IA la Săpânța. În spatele fiecărei inscripții scurte, povestea vieții poate fi reconstituită.

Nu e doar restaurare, care te împacă cu trecutul. E un gând spre viitorul care ne supără ca vi fi fără noi.

Rămânem „muști de-o zi”!  Dar râvnim și noi la veșnicia terestră.  Greu de spus dacă va interesa pe cineva povestea noastră peste timp. Și când bazele de date se vor supraaglomera, cineva, cum sunt doctorii de azi, va decide să ne deconecteze de la aparatele ultimului semn de viața, iar crucea va rămâne în nepăsarea și ruina vremurilor. E puțin naiv demersul salvării memoriei, dar e apreciabil. Greu de iar crucea noastră se poate pierde, dusă de vântul nepăsării. Dar, poate,  dacă lăsăm în urmă o poveste digitală care respiră, un copil din viitor va scana acea cruce și va citi:

„A fost croitor, îi plăcea să cânte și să meargă la biserică. A murit în 1943. Soția lui l-a plâns 27 de ani.” Sau poate mult mai mult.

Și astfel, ceea ce părea fără speranță, va avea un strop din ea. Ne putem imagina că lumea nu ne va uita, deși lumea va face ceea ce știe ea și ceea ce a mai făcut …

Sale!