Unele hotărâri cântăresc mai greu decât propria noastră viață.
Sunt clipe în care ne-am da sufletul să decidă altcineva pentru noi. Într-un spital, cu stiloul în mână, semnând o foaie care îți spune, printre rânduri, că ar putea fi ultima semnătură… sau în momente mai banale, dar nu mai puțin apăsătoare, când am prefera să ne scutească altcineva de povara alegerii. Nu o spunem cu voce tare — orgoliul nu ne lasă. Dar știm.
E greu să decizi pentru tine.
Pentru alții, însă, hotărăști ușor. Nu e pielea ta, nu e inima ta care bate în așteptare.
Și totuși, viața cere curajul de a păși pe drumuri necunoscute. Odată ajuns la răscruce, trebuie să pornești hotărât pe o cale, fără să rămâi cu privirea întoarsă spre cealaltă, imaginându-ți ce ar fi fost „dacă”. Ipotezele sunt lanțuri invizibile care ne țin prizonieri în lumi care nu există.
Indecizia este o mlaștină. Șovăiala, o piatră legată de glezna celui care ar vrea să înainteze.
Și dacă tot te-ai hotărât, nu-ți pierde vremea întorcându-te.
Gândește-te că pleci spre București. Ai două rute: una prin Urziceni, alta prin Ploiești. Alegi una. Dacă tot drumul te întrebi cum ar fi fost pe cealaltă, dacă tot simți nevoia să întorci mașina, vei rătăci ore, poate zile, și nu vei ajunge nicăieri.
La răscruce nu există drum greșit — există doar drumul pe care îl faci al tău.
La răscruce, nu te uita înapoi. Nu există drum greșit, ci doar drumuri pe care nu ai avut curajul să le faci ale tale.
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
