Există oameni care nu știu neapărat să rezolve o problemă, dar te vor corecta cu aprindere la enunțuri. Evident, nimeni nu le știe pe toate. Poți stăpâni multe, dar nu le poți cuprinde pe toate — iar uneori nici măcar la nivelul pe care îl cere situația. Și e firesc.
Nu de puține ori ajungi la o instituție unde ai ceva de cerut. Poate că nu ești deplin familiar cu terminologia. Poate că știi foarte bine ce vrei și te exprimi clar, dar îți lipsesc anumite finețuri. În astfel de momente apare paradoxul: ce poate fi mai nepotrivit — și mai comic — decât să fii corectat la formulare de către cineva care, după această osteneală ne sorginte tehnică, nu e în stare să identifice soluția?
Îmi amintesc limpede o astfel de întâlnire. M-am dus la un personaj important. Am început să explic. Nu apucam să termin o propoziție că mă și oprea pentru a-mi demonstra competența în exprimare. Lucrase ani cu documente și informații specifice temei de discuție și era firesc să fie mai bine pregătit decât mine în domeniul respectiv. După ani de exerciții, nu era vreo virtute rară că știa câțiva termeni tehnici. După ce m-a corectat de câte ori a apucat, la final, când a venit vorba să formuleze el o concluzie clară, s-a trezit incapabil să articuleze un argument coerent.
Comic? Da. Trist? …..
Dacă vă aflați în astfel de poziții, țineți minte un lucru:
evitați corecturile inutile — și căutați soluțiile. Sunt întotdeauna mai valoroase decât demonstrațiile sterile de superioritate. Cu cât ești mai sus, cu atât grija rezolvării fiecărei probleme a celui pe care-l deservești trebuie să fie mai mare.
Fascinația rostirii
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
