Vizita din timpul … germinației sufletești de la început de an

Îmi place să merg la casele oamenilor pe 1 ianuarie. De fapt, în primele zile ale anului.
Este un sentiment aparte să știu că, în calitatea mea de slujitor al comunității, sunt prezent tocmai atunci când oamenii trăiesc bucuria începutului, liniștea sărbătorii, speranța unui timp nou.
Îi găsesc adesea adunați în jurul mesei, bucurându-se unii de alții, vorbind despre dorințe și planuri, despre ce își doresc să fie anul care începe. Iar când le cunosc speranțele, simt nevoia să rog Cerul să le aibă în vedere, ca timpul care se deschide înaintea lor să nu fie o dezamăgire, ci o împlinire.
Îmi place să știu că lucrarea mea în timpul unei sieste a comunității are folos prin bucuria și binecuvântarea întâlnirilor.  E bine că pentru câteva zile lumea, iese din ritmul grăbit și din tensiunea cotidianului. O comunitate care se oprește, respiră, se adună și ne primește cu brațele deschise nu poate fi altfel decât minunată.

Am făcut înțelegeri ferme cu bătrâni de peste 90 că și anul acesta continuăm să ne vedem până-l dovedem, cu copii pe care examenele îi aștaptată că vor avea curaj și credință, cu adulți care se tem de vremurile ce vin, deși, ele nu pot fi decât ceea ce a mai fost, fiindcă nimic nu-i nou sub soare.
Fie ca anul acesta să vă fie plin de gânduri bune, de speranțe împlinite și de reușite!

Sale!