Libertate, necesitate și responsabilitate: pe cine taxăm, de fapt?

Nu aș taxa locuința. Impozitul pe casă apasă pe o necesitate fundamentală. Nici prima mașină nu ar trebui taxată excesiv – pentru mulți este un instrument de muncă, nu un lux. Desigur, putem abuza de mașină, într-o epocă în care mersul pe jos a devenit excepția, nu regula. Dar, în esență, sunt bunuri care țin de demnitatea și funcționarea vieții cotidiene.
Taxele au însemnat întotdeauna o limitare a libertății. Statul intervine, redistribuie, corectează. Însă întrebarea corectă nu este dacă taxele limitează libertatea, ci ce libertate protejează și ce costuri previn.
Societatea se confruntă astăzi cu probleme de sănătate majore: obezitate, diabet, boli cardiovasculare, cancere asociate stilului de viață. Costurile sunt uriașe și, inevitabil, sunt plătite tot de populație – prin alte taxe, prin contribuții mai mari, prin presiune pe sistemul medical.
Se spune adesea că o taxă pe mâncarea nesănătoasă ar fi „nedreaptă”, pentru că ar afecta disproporționat persoanele cu venituri mici. Dar argumentul a fost folosit și în cazul tutunului. Răspunsul dat atunci rămâne valabil: „Cancerul este nedrept.” Boala lovește mai puternic tocmai acolo unde resursele sunt mai puține. A nu interveni înseamnă, de fapt, a accepta o nedreptate mai mare.
Industria tutunului a investit masiv pentru a combate taxele pe țigări – semn că ele funcționează. Taxele pot fi o unealtă reală de schimbare a comportamentului. În schimb, simpla informare nu este suficientă. Educația este învinsă adesea de publicitatea agresivă. Impactul vizual, marketingul sofisticat, promovarea constantă a produselor ultraprocesate anulează, în multe cazuri, orice discurs despre echilibru și sănătate.
Există și dovezi că stimulentele financiare pot schimba obiceiurile. Reduceri de 25% la fructe și legume au dus la creșterea cumpărăturilor din aceste categorii. O mare companie de asigurări din Africa de Sud a oferit rambursări de până la 25% pentru achiziții de alimente sănătoase, constatând creșterea consumului de fructe, legume și cereale integrale și scăderea consumului de produse bogate în zahăr, sare și grăsimi. Când oamenii sunt încurajați economic să aleagă sănătos, rezultatele apar.
Problema libertății trebuie pusă corect. Da, oamenii trebuie să fie liberi să aleagă. Dar alegerea nu este făcută în vid. Este influențată de reclame agresive, de prețuri artificiale, de marketing orientat spre dependență. Când un produs este ieftin nu pentru că este valoros, ci pentru că externalizează costurile bolii către societate, nu mai vorbim despre o piață cu adevărat liberă.
De aceea, poate că direcția corectă nu este taxarea necesităților – locuința, prima mașină – ci reașezarea fiscalității acolo unde există costuri sociale reale. Alimentele de bună calitate, naturale, ar trebui încurajate, poate chiar scutite de taxe. În schimb, produsele ultraprocesate, încărcate cu zahăr adăugat, sare și grăsimi de slabă calitate, ar putea fi taxate similar tutunului și alcoolului.
Nu pentru a pedepsi, ci pentru a corecta.
Nu pentru a restrânge libertatea, ci pentru a proteja sănătatea publică.
În final, întrebarea nu este dacă taxăm sau nu. Întrebarea este: pe cine protejăm prin felul în care taxăm

Sale!