Despre dreptul de a-ți păstra casa curată

Am scris zilele trecute un articol despre ceea ce se petrecea în jurul cinematografelor din Buzăul comunist – acei indivizi care, în fața sălilor de cinema, îi terorizau sau îi speculau pe tinerii care veneau să vadă un film. A fost un text memorialistic, o rememorare a unei epoci și a unor realități pe care mulți dintre noi le-am cunoscut.
Nu a fost un text scris pentru a provoca scandal sau pentru a incita la o dezbatere neigienică. A fost, pur și simplu, o pagină de memorie.
Cu toate acestea, ca de fiecare dată când scrii ceva în spațiul public, au apărut și câteva comentarii nepotrivite. Nu multe – două sau trei –, dar suficiente cât să fie nevoie să le șterg.
Unul dintre cei cărora le-am șters comentariul s-a supărat. Dar cred că trebuie spus limpede: am dreptul să-mi păstrez pagina curată.
Nu pot accepta nici minciuna, nici impostura și nici golănia limbajului. Nu pot accepta ca spațiul în care scriu și în care alți oameni vin să citească să devină locul unde cineva aruncă, fără responsabilitate, tot felul de mizerii.
A apărut și moda comentariilor anonime. Oameni care cred că, ascunși în spatele anonimatului, pot spune orice. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. De cele mai multe ori, chiar și din spatele anonimatului, se poate ghici cine vorbește.
Adesea sunt oameni cu frustrări. De pildă, un domn cu care am colaborat cândva și de care ne-am despărțit între timp, Gică Badiu, contabil, sau alții ale căror nume nu are rost să le mai dau aici. Oameni care, neavând altceva de spus, aleg să arunce mizerii.
Dar problema nu este pentru mine. După o viață în care am fost prezent în spațiul public, asemenea lucruri nu mai au puterea de a mă tulbura.
Problema este alta: cei care citesc pagina mea nu sunt obligați să miroasă gunoiul pe care alții vor să mi-l arunce în curte.
Gândiți-vă la un lucru simplu. Dacă cineva ar veni la dumneavoastră acasă și ar arunca o pungă cu gunoi în mijlocul sufrageriei, ați lăsa-o acolo să miroasă? Desigur că nu. Ați scoate-o imediat afară.
Exact același lucru îl fac și eu pe pagina mea.
Nu cenzurez opinii. Dar nu accept mizeria.
Respectul pentru cei care citesc este mai important decât orgoliul celor care vor lase urme murdare.

Cu cât cifra cititiorilor este mai mare cu atât mă simt mai rsponsabil față de cei care caută să citească un text bun. Așadar, vă aștept cu gânduri frumoase și critici constructive.

Sale!