Astăzi, în liniștea apăsătoare a despărțirii, un soț s-a despărțit de soția sa. O familie unită, oameni simpli și puternici, încercați de viață, dar legați printr-o dragoste statornică.
Gheorghe Mîndricel, născut la 13 aprilie 1956, în Vadu Săpat, județul Prahova, și-a încheiat drumul pământesc la 27 martie 2026, în municipiul Buzău. Un om al muncii, sudor de profesie, și-a purtat viața cu demnitate, într-un domeniu greu, în care zilnic și-a pus sănătatea în joc. Noxele cu care a lucrat, tăcute și persistente, au săpat în timp ceea ce omul nu vede, dar trupul simte. O boală de plămâni l-a răpus.
A lucrat la CONCAS, apoi a plecat în Spania, la Albacete, unde timp de 16 ani a continuat să muncească, departe de casă, pentru familie, pentru un rost mai bun. Ca mulți români, a dus dorul în tăcere și a construit cu sacrificiu.
S-a întors în țară. Iar astăzi, drumul lui a fost dus mai departe, către locul pe care și l-a dorit: pământul natal din Prahova, locul unde începe și se încheie cercul vieții.
Noi nu am făcut decât să îl însoțim în această „pornire spre locul de veci”. Dar dincolo de ritual, rămâne tăcerea grea a unei despărțiri și golul lăsat în sufletul celor rămași.
Viața lui Gheorghe Mîndricel nu a fost una spectaculoasă în ochii lumii, dar a fost una deplină: muncă, familie, sacrificiu. Și, în cele din urmă, dorința profundă de a se odihni acolo unde a început totul.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
