Ciprian merge la școală, la Hasdeu. Așteptăm și minunea cea mare!

Comunitatea buzoiană cunoaște, cu siguranță, încercarea grea prin care trece familia Tănasă.

Ciprian, fiul dânșilor, a suferit un accident cumplit, care l-a țintuit la pat. Pentru o vreme, părea o situație definitivă. O întâmplare care i-a schimbat viața și care a pus întreaga familie în fața unei încercări greu de imaginat.

Dar s-au rugat, au luptat, au crezut și acum Ciprian a început să meargă la școală. La Hasdeu!

Încă este paralizat de la brâu în jos, dar merge la școală. O primă minune, pe care părinții și noi toți ne-am dori să o vedem urmată de minunea cea mare: ridicarea lui din scaunul cu rotile și redobândirea mersului.

Vă mărturisesc că îmi este greu să scriu aceste rânduri. Am o mare emoție. I-am admirat mereu pe acești oameni minunați, familia Tănasă.

Încercați de această situație, nu și-au pierdut credința, ceea ce, evident, îi face bine și lui Ciprian.

Situația le-a schimbat viața. Au fost nevoiți să se mute, să-și adapteze programul, să fie puternici cum nu au mai fost vreodată.

O zi care a schimbat totul

La 30 octombrie 2025, Ciprian, un adolescent de 17 ani, elev al Colegiului Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău, se afla împreună cu părinții săi într-o drumeție în Munții Bucegi.

Era un copil obișnuit cu muntele, pasionat de sport și de drumeții. Urcase și alte vârfuri importante, iar muntele era pentru întreaga familie un loc al bucuriei, al liniștii și al întâlnirii cu frumusețea creației lui Dumnezeu.

În apropierea Vârfului Omu, Ciprian a alunecat pe o porțiune acoperită cu gheață și a căzut aproximativ 350 de metri într-o prăpastie.

Au urmat ore cumplite.

Părinții nu știau dacă mai este în viață. Salvamontiștii îl căutau, iar rugăciunea devenise singurul sprijin al unor oameni care nu puteau face altceva decât să aștepte.

În cele din urmă, Ciprian a fost găsit în viață de un meteorolog de la Stația Omu și recuperat printr-o intervenție dificilă a salvatorilor.

Supraviețuirea lui a fost, pentru familie, prima mare minune.

Au urmat internările, operația la coloană, tratamentele și recuperarea. Leziunile suferite i-au afectat grav mobilitatea membrelor inferioare.

Un adolescent obișnuit să urce munții trebuia acum să învețe să trăiască într-un scaun cu rotile.

Credința unei familii greu încercate

Îi cunosc și îi prețuiesc pe acești oameni.

Părintele Ștefan Tănasă și soția sa, Loredana, medic de profesie, au fost puși în fața unei suferințe pe care niciun părinte nu și-o poate imagina până când nu ajunge să o trăiască.

Și totuși, nu s-au prăbușit.

Au plâns, desigur. Au avut temeri, întrebări, poate nopți întregi în care somnul nu și-a mai găsit locul. Dar au mers mai departe.

Au căutat medici, soluții, tratamente, posibilități de recuperare. Au schimbat ritmul unei vieți care, până atunci, avea cu totul alte preocupări.

Și, mai presus de toate, au continuat să creadă.

M-a impresionat mărturia părintelui Ștefan despre primele cuvinte ale lui Ciprian, după accident. Băiatul i-a povestit că, în prăpastie, s-a rugat Maicii Domnului și că și-a dorit să mai poată primi Sfânta Împărtășanie.

Sunt lucruri în fața cărora cuvintele devin neputincioase.

Nu știu dacă există o măsură a credinței. Știu însă că există oameni a căror credință se vede mai ales atunci când viața îi pune la grea încercare.

Iar familia Tănasă este una dintre aceste familii.

Întoarcerea la Hasdeu

Și iată că, după aproape un an de la accident, avem o veste care ne bucură.

Ciprian merge din nou la școală!

Nu merge încă pe propriile picioare, așa cum ne-am dori cu toții. Dar merge la Hasdeu, la colegii lui, la profesori, la ore.

Se întoarce într-o lume care îi aparține, din care accidentul l-a smuls atât de brutal.

Pentru un adolescent, școala nu înseamnă numai lecții, note și examene. Înseamnă prietenie, apartenență, întâlniri, conversații și planuri de viitor.

Înseamnă viața de fiecare zi.

Ciprian este un elev foarte bun. În lunile de după accident și-a continuat studiile online. Dar nimic nu poate înlocui bucuria de a fi din nou alături de colegi.

M-a impresionat și solidaritatea tinerilor de la Hasdeu. Colegii lui s-au mobilizat, au organizat evenimente caritabile și au încercat să contribuie la recuperarea sa.

Este o lecție de omenie.

Acum, întoarcerea lui Ciprian la școală este, în sine, o mare victorie.

Nu este sfârșitul suferinței. Nu înseamnă că toate problemele s-au rezolvat. Dar este un pas important spre recâștigarea normalității.

Așteptăm și minunea cea mare, imi spunea tatăl lui Ciprian, cu o credință puternică în privire

Nu vreau să transform suferința acestei familii într-o poveste spectaculoasă. Nici să folosesc prea multe cuvinte mari.

Știu doar că părinții lui Ciprian duc, zi de zi, o luptă pe care puțini dintre noi o putem înțelege cu adevărat.

Și mai știu că acești oameni au nevoie în continuare de sprijinul nostru.

Recuperarea este grea, îndelungată și costisitoare. Familia a căutat soluții medicale și în străinătate, sperând că progresele medicinei ar putea oferi noi posibilități de tratament.

Nu putem ști ce va aduce viitorul. Dar putem spera împreună cu ei, ne putem ruga.

În credința creștină, nădejdea nu este o garanție că toate dorințele noastre se vor împlini întocmai. Este puterea de a merge înainte, chiar și atunci când nu vedem limpede drumul.

Aceasta este una dintre lecțiile pe care familia Tănasă ni le oferă, fără să-și fi propus vreodată.

Mă bucur nespus că Ciprian s-a întors la școală.

Mă bucur pentru el, pentru părinții lui, pentru fratele său și pentru toți cei care îi sunt aproape.

Și mă gândesc cât de frumoasă ar fi ziua în care am putea scrie din nou despre Ciprian. Despre cum s-a ridicat, despre primii pași, despre o plimbare făcută pe propriile picioare.

Poate chiar despre o întoarcere pe munte, acolo unde viața i s-a schimbat atât de dramatic.

Până atunci, să nu-i uităm.

Să-i însoțim cu rugăciunea, cu prietenia și, atunci când putem, cu ajutorul nostru.

Ciprian merge din nou la Hasdeu. Este o veste minunată.

Iar noi, împreună cu familia lui, așteptăm și ne rugăm pentru minunea cea mare.

Dumnezeu să-i dea putere lui Ciprian și să-i întărească pe părinții săi!

Doamne ajută!

Sale!