Datoriile nu sunt ale lor, ci ale nepoților, nepoților noștri

 

 

La ivirea în lume fiecare copil român se naște cu datoriile lăsate de PSD. Nu are nimic cert în viață. Nimeni nu știe ce va fi, cât va trăi, dar știe sigur ca va muri cândva și că are datorii pentru care nu este responsabil el.

El este doar dator.

E bun de plată.

Dar ce a făcut bietul copil să se trezească cu așa nenorocire pe cap?! Nimic! Pur și simplu, asta i-a lăsat generația noastră, o generație păcălită de politicieni care i-au promis bunăstare fără să-i spună care sunt costurile și unde vor merge banii.

Atunci când o familie se împrumută are un obiectiv. Știe pentru ce își pune pielea la saramură. Apelează la un împrumut ca urmare a unui consens. România a funcționat altfel. Niște personaje cu trecut duios au pus mâna pe cârmă. S-au împrumutat. Nu au făcut consultări populare pentru a prezenta riscurile și beneficiile creditelor externe. Nu au întrebat populația dacă dorește să se ia bani împrumut. Nimeni nu a fost consultat ce dorește să se facă cu banii după ce s-a luat împrumutul. Practic, niște indivizi cu mai multă sau mai puțină școală, au considerat că totul li se cuvine și că pot lua orice decizie în numele poporului, nu doar pentru mandatul pe care l-au primit, ci pentru câteva generații, pentru câteva zeci de ani.

Dacă ar fi plătit ratele și dobânda cei 600 de parlamentari, cei peste 80 de miniștri, cei care conduc administrațiile locale, atunci totul era în regulă. Plăteau cei care hotărau. Dar așa…să pui în spinarea atâtor generații banii consumați de iresponsabilii care s-au succedat pe la guvern, este o mare nenorocire.

Mai multe datorii, mai puțină libertate. Măcar dacă în urma acestor datorii ar fi rămas ceva!

Guvernul pică. Cei de la PSD speră ca cei ce vor veni la guvernare să se înece în noianul de datorii lăsat de ei. Și-au luat partea. Ei și copiii lor pot trăi îmbelșugat câteva generații. Ce mai contează cu ce datorii se vor lupta copiii și nepoții românilor?!

Treburile nu pot sta așa. Trebuie un audit de țară – dar nu precum cel făcut de Toma ca să-l acopere pe Ciolacu și să-l zgârie pe Boșcodeală -, iar cei care au luat decizii fără consultarea populației să plătească. Să justifice veridicitatea cifrelor. Să justifice banii. Să dovedească existența acordului nostru, al românilor.

Cei cărora le rămâne datoria externă de plată – celor care se vor naște de acum înainte – trebuie să știe pentru ce trebuie să plătească și care sunt beneficiile lor directe. Nu au de ce să plătească consumul nostru sau furturile clasei politice pe care noi o girăm prin vot.

Trebuie să știe cum le-au influențat lor viața banii pe care trebuie să-i restituie. Nu pot fi justificate sumele prin invocarea hotărârilor aventuriste ale unor politicieni.

Dacă nu se pleacă de la transparența fondurilor și justificarea banilor, România va rămâne goală. Nimeni, niciodată, nu se va constitui dator fără să știe de ce și fără să fie sancționați cei care, în numele unui vot popular prost înțeles, au luat decizii înrobitoare, pe seama celor care vor veni.

Avem datoria morală de a repara cât se poate nedreptatea făcută generațiilor viitoare, care sunt condamnate la plată fără vină.

Datoria externă a României – cea mai mare, cel mai rapid făcută și cea mai risipită – nu este o glumă. Este o sarcină grea aruncată pe umerii celor care vor veni și nu vor ști pentru ce vor plăti.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook