Convinge-mă, nu încerca să mă învingi

Societatea românească actuală pare de neînțeles. S-au folosit atâtea mijloace de manipulare și totuși, pacientul, nu a răspuns la tratament.

Unii chiar au spus că românilor li s-a urât cu binele. Nu mai știu unde am auzit zicerea neinspirată.

Unul dintre principiile de la care am plecat în relaționările mele publice a fost acela că poporul are dreptate și nu poate fi certat.

Nu ești ascultat fie pentru că ideile tale sunt rupte de realitate, fie pentru că nu ai forța, răbdarea, mijloacele de a convinge. Sigur, mai poate fi o cauză: tu nu crezi în nimic sau nu crezi în ceea ce spui și totul este zeflemea și atunci, evident, cum poți convinge pe cei lucizi.

Totuși, tind să cred că lipsa de impact a propagandei actuale vine de la dorința de a învinge, nu de a convinge!

Și, apopos, situația este întâlnită și în relația părinți-copii. Când vrei să-l învingi și nu să-l convingi stârnești rebelul din el …

Sale!