Convinge-mă, nu încerca să mă învingi!

Societatea românească actuală pare greu de înțeles. S-au folosit atâtea mijloace de manipulare, și totuși „pacientul” nu a răspuns la tratament.

Unii au spus chiar că românilor li s-a urât cu binele. Nu mai știu unde am auzit această zicere neinspirată.

Unul dintre principiile de la care am pornit în relaționările mele publice a fost acela că poporul are întotdeauna dreptate și nu poate fi certat.

Nu ești ascultat fie pentru că ideile tale sunt rupte de realitate, fie pentru că nu ai forța, răbdarea sau mijloacele necesare pentru a convinge. Sigur, mai poate exista și o altă cauză: tu nu crezi în nimic sau nu crezi în ceea ce spui. Totul devine zeflemea, iar în aceste condiții, cum ai putea să convingi oameni lucizi?

Totuși, tind să cred că lipsa de impact a propagandei actuale vine din dorința de a învinge, nu de a convinge.

Și, apropo, aceeași situație se regăsește și în relația dintre părinți și copii: când vrei să-l învingi, nu să-l convingi, nu faci decât să trezești rebelul din el…