Indistinct

Neutru, indistinct — poți afișa câte măști vrei. E mai periculos pentru ceilalți, chiar și pentru cei care se bucură de neutralitatea ta, dar pare a fi cel mai eficient. Îți rămâne mult timp pentru tine și mai ales pentru ai tăi.

Nu știu cum poate strica, în interior, acest tip de mască. Cu siguranță o face. Roade, netezește, astupă porii respirației.

Dar ai timp liber. Te miști ușor printre oameni și lucruri, ca orice om care nu mai are idealuri sau credințe publice. O duci bine, fără să mai faci bine.

Binele aparent e un bine disimulat. Cred că e chiar rău, pentru că nu mai ai contribuții exterioare la viață, deși poți, știi și ai cu ce.

Dispare pofta de a crea, de a te dărui. Cumva, pici în păcatul tânărului bogat din Evanghelie. Ai entuziasm, dar ești prea bine cu tine ca să mai urmezi chemări sociale. Nici nu le mai distingi pe cele bune de cele mai puțin bune. E treaba lor, a părerilor.

E drept, deși critic cum am fost, nu mă mai privea de mult cine, ce și de ce. Pe unii îi știam și le-am alocat, uneori, timp din timpul meu valoros. Ați pățit la fel, sunt sigur! Ce ați primit? Zeamă și abur. Ca orice oală goală în care pui orice. De ce? Pentru mărunțișul de la pat, pentru grosul de la saltea și pentru vanitatea necesară — drept fard.

Și-apoi, neutru până la lâncezeală, nu pare a fi rău deloc. Îți rămâne timp și resurse și pentru tine. Mai ai și ceva prieteni în plus. Prieteni de context, evident, care ies din stare atunci când interesele le-o cer.

Neutru. Indistinct. Fericit. Fericire doar pentru tine, dar fericire maximă. Nu îndemn pe nimeni să fie așa, că s-ar putea să nu dureze. Dar, cel puțin la prima impresie, nu e rău deloc. Lași loc de simpatie, poate chiar de iubire. Și-ți mai rămâne și timp. De bani nu mai vorbesc.