Nu intenționam să revin asupra unor teme sociale recente, dar ceea ce se scrie acum este nedrept și manipulator.
Mai multe ziare au titrat că „preoții și călugării nu vor mai fi scutiți de plata asigurării de sănătate”.
Această afirmație este falsă.
Preoții nu au fost niciodată scutiți.
Ei plătesc contribuțiile de sănătate exact ca orice alt angajat.
Confuzia apare doar în cazul viețuitorilor din mănăstiri care nu au un contract de muncă. Aceștia nu plătesc pentru că nu au venituri personale. Statul nu încasează asigurări doar de la salariați, ci și din alte forme de venit: profesii liberale, dividende, chirii, activități independente etc. Acolo unde nu există venit, nu există nici contribuție.
Desigur, un călugăr fără venit nu este asigurat. Spre deosebire de alți cetățeni fără venit, care pot beneficia de asigurare prin soț/soție, călugării nu au această posibilitate. Ei rămân într-o categorie aparte.
De aici și manipularea: de la câțiva oameni fără venit s-a construit o narațiune falsă, cu scop de învrăjbire.
E ușor ca un preot să ajungă la spital și să fie judecat pe nedrept – „nu plătește, dar vrea să fie tratat” – când, de fapt, preotul plătește ca orice român.
Dacă am aplica strict principiul contributivității, da, ar fi corect ca unii călugări fără venit să nu fie asigurați. Dar financiar, impactul este nesemnificativ – mai mic decât fondul de cafea al Casei Naționale de Sănătate.
Biserica nu îi lasă pe acești oameni de izbeliște. Ea susține deja mii de nevoiași și bolnavi în propriile instituții medicale. Evident că va purta grijă și de câțiva călugări bolnavi.
Mai mult, Biserica aduce indirect venituri importante la bugetul statului. Turismul cultural și religios, pelerinajele, activitățile economice dezvoltate în jurul mănăstirilor generează bani pentru stat. Mănăstirile atrag anual mai mulți vizitatori decât Casa Poporului. Ar fi absurd ca Biserica să pună taxă de intrare doar pentru a acoperi contribuția de sănătate a câtorva viețuitori fără venit.
Acești oameni nu sunt „neasigurați din comoditate”, ci pentru că au ales o viață monahală fără venituri personale. Și chiar dacă nu plătesc direct contribuții, societatea câștigă de pe urma lor – prin turism, prin activități culturale, prin spiritualitate.
De aceea, este nedrept și periculos să folosim asemenea teme pentru a semăna neîncredere și dezbinare în societate.