Am avut bucuria să-l reîntâlnesc pe Ion Viorel. Ca fotbalist, a fost un ecou al generației de aur a Gloriei Buzău — un jucător inimos, pentru care sportul și echipa au fost întotdeauna o a doua familie.
I-am trecut pragul la „Galactic”, locul amenajat cu gust chiar în spatele stadionului Gloria, un spațiu care altădată era doar o zonă insalubră. A reușit să-i dea viață, să-l transforme într-un loc primitor, cu servicii bune și atmosferă plăcută.
Mi-a făcut o mare plăcere să-l îmbrățișez pe acest simbol al Gloriei Buzău, un om care, deși în ultimii ani a mai fost „faultat” de viață, continuă — ca extrema care tasnea altădată — să se ridice și să construiască frumos.
Îmi pare rău doar că nu am avut inspirația să facem o fotografie împreună, mai ales că în anii trecuți ne-am întâlnit de mai multe ori în arena vieții publice.