Pe genunchii inimii

Asculți sute, poate mii de istorii de viață. Toate sunt importante. Ele alcătuiesc marele puzzle al vieții comunitare și sociale. Fiecare poveste contează, pentru că fiecare dintre noi suntem fii ai aceluiași Părinte și avem o singură viață primită în dar.

Nu contează ce ești, nu contează ce ai fost, nu contează ce studii ai, nu cotează cât câștigi. În fața lui Dumnezeu trebuie să fii ascultat și respectat. Și unde poți primi mai mult respect decât în Biserică, unde birocrația nu pătrunde și nu ucide nici timpul, nici sufletul? Pentru că noi nu doar propovăduim viața veșnică, ci credem în ea și vrem să gustăm de aici, de pe pământ, o fărâmă din calea ei – calea păcii și a libertății.

Sunteți bucuria și responsablitatatea mea. De aceea, inevitabil, ori de câte ori vă întâlnesc îmi răsună în minte o parafrază după o zicere celebră: prezența dumneavoastră nu este despre ceea ce puteți face pentru mine, ci despre ceea ce pot eu face pentru dumneavoastră. Și vreu și pot face multe: vă pot aștepta – uneori ani –, vă pot întâmpina, vă pot alina, vă pot asculta și, cu voia lui Dumnezeu, vă pot ierta. Nu pentru mine, ci pentru durerile, regretele și frământările care vă însoțesc în această minunată și unică călătorie ce se numește viață.

Acum, că este timpul confesiunii, vă aștept nu să vă puneți la încercare rotulele obosite, cartilajele ciobite sau colonelele tasate care nu vă mai îngăduie unora să stați în genunchi și nici să vă provocați echilibrul precar. Vă aștept așa cum puteți să stați câteva clipe pe genunchii inimii, să-mi spuneți durerea, bucuria și speranța pe care le purtați în suflete.