S-a născut în comuna Vintilă Vodă, un loc frumos de munte, unde simplitatea și omenia sunt la ele acasă. De acolo și-a purtat întreaga viață felul său de a fi: liniștit, muncitor, apropiat de oameni.
A fost un om deosebit, de o bunătate rară, îndrăgit de vecini și respectat de toți cei care l-au cunoscut. Nu vorbea mult, dar făcea mult. Știa să fie prezent, să ajute, să construiască – la propriu și la figurat.
A lucrat ca instalator și a contribuit, alături de echipa sa, la edificarea blocurilor din Micro 14. Munca dânsului a rămas în picioare, în fiecare colț al acelor locuri, ca o mărturie a dăruirii sale.
A contribuit la ridicarea Bisericii Sfântului Apostol Andrei, implicându-se ori de câte ori a fost nevoie, cu discreție și credință.
Cu trei zile înainte de a pleca din această lume, a fost împărtășit, primind cu demnitate această pregătire pentru drumul veșniciei. Familia i-a așezat în buzunarul de la piept iconița primită atunci, nu doar ca un simbol al despărțirii, ci ca un semn al speranței.
În familie, a fost un om devotat soției, copiilor și celor dragi. Un sprijin constant și de nădejde pentru cei dragi din familie, pentru vecini și prieteni. Numărul mare al celor prezenți în Capela Învierea lui Lazăr din Cimitirul Sfântul Apostol Andrei a spus foarte multe despre valoarea umană întruchipată de acest om deosebit.
Pentru cei rămași, momentul este unul al durerii și al despărțirii, dar și al credinței și al speranței – speranța în Înviere și în reîntâlnirea în Împărăția lui Dumnezeu.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Cuvant despre Cer
