Un început pe sens invers

Am fost astăzi să-l iau pe părintele Valeriu Grama de la un mic consult. I-am povestit cum a mai … evoluat lumea. Sigur, nu pare a fi nimic nou sub soare, dar, din când în când, mai rămâi uimit de câte un caz, fie el și unic.
— Nu am mai auzit niciodată așa ceva! — mi-a spus părintele.
Și, culmea, în interiorul cuiva totul părea perfect normal, deși nu vorbim de o matroană, ci … cura – tor spiritual, care nu s-a uitat în propria-i oglindă.
Nu dau detalii, ceea ce, evident, nu prea ține de felul meu de a fi și de a scrie, adică de un mod direct.
Totuși, a confunda viața spirituală cu alegeri de tip „felinar roșu” presupune o teribilă scădere morală. Nu-i spun tupeu. Doar scădere morală.
Nu din .. vitrine colorate alegi când e vorba de spirit. Spiritul nu este marfă și nici materie nu este.
Mergi unde îți place, dar acolo unde mergi te porți educat. Poate că ai afinități sociale, legate de pasiuni comune, pentru una, pentru alta, însă îți joci jocul în cadrele bunului-simț; nu transformi amiciția de pahar în… cură spirituală, pentru că nu ține.
Cum am renunțat de ceva vreme la polemică, păstrându-mi bucuria de a scrie anumite texte doar pentru propriul jurnal, doar uimirea părintelui Grama, la cei 98 de ani ai dânsului, mi-a confirmat încă o dată că multe se petrec sub soare, însă unele fapte, acte și atitudini sunt cu adevărat… năstrușnice. Și din păcate, îmi reproșez și eu, că trecem și am trecut prea ușor peste ele, ceea ce nu e bine din punct de vedere moral și spiritual.
Dar, în urma pocinogului, am văzut cum arată un lefteR moral, nu material. Că poți fi atât de mic, încât să nu-ți dai seama unde te afli, de ce și în fața Cui, de fapt. Că poți confunda alegerea junicii cu actul spiritual al sacrificiului. Că poți confunda sacrul cu vreo stradă de cartier, luminată de felinare roșii. Când ura și inadecvarea merg pe sens invers, iar tu ești mândru de calea aleasă, e derapaj vulgar, nu drift.
O tempora, o mores!, cum spunea cândva Marcus Tullius Cicero.