Cu noi este Dumnezeu. Dar noi suntem cu El?

Există în cultul ortodox una dintre cele mai puternice cântări ale credinței: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu!” O rostim cu bucurie, cu încredere și cu nădejde. O cântăm în biserică și o purtăm în suflet atunci când ne este greu. Ne dorim ca Dumnezeu să fie cu noi, să ne ocrotească, să ne ajute, să ne ridice atunci când cădem.
Dar, dincolo de această dorință firească, rămâne o întrebare care tulbură conștiința: noi suntem cu Dumnezeu?
Cerem prezența Lui în viața noastră, însă uităm adesea să-I oferim și noi prezența noastră. Îl căutăm în vreme de necaz, dar Îl lăsăm singur în vreme de liniște. Îl chemăm atunci când ne lipsesc puterile, însă rareori ne întrebăm dacă și noi rămânem aproape de El atunci când toate ne merg bine.
În fragmentul citit, un tată își învață fiul o lecție simplă și profundă:
„Temeți-vă de Dumnezeu! Temeți-vă de El când sunteți bătrâni, dar și când sunteți tineri! Temeți-vă de El când sunteți slabi, dar și când sunteți puternici!”
Este un îndemn care depășește vârstele și împrejurările. Dumnezeu nu trebuie căutat doar în anumite momente ale vieții. Nu există o vreme a tinereții în care să putem trăi fără El și o vreme a bătrâneții în care să ne întoarcem la El. Nu există o perioadă a puterii în care să ne bizuim numai pe noi înșine și o perioadă a slăbiciunii în care să-I cerem ajutorul.
Omul are tendința să-L caute pe Dumnezeu mai ales atunci când îi este greu. Boala îl face să se roage. Sărăcia îl face să ridice ochii spre cer. Necazul îi aduce aminte că nu este atotputernic.
Mai dificil este însă să-L păstrezi pe Dumnezeu atunci când ești sănătos, bogat, respectat și puternic. Atunci apare iluzia autosuficienței. Omul începe să creadă că succesul îi aparține în întregime și că poate merge singur prin viață. Tocmai de aceea autorul spune că trebuie să ne temem de Dumnezeu și atunci când suntem puternici.
Poate că adevărata măsură a credinței nu se vede în lacrimile necazului, ci în recunoștința zilelor bune.
Să nu-L uităm pe Dumnezeu nici când suntem tineri și viitorul pare nesfârșit. Să nu-L uităm nici când suntem bătrâni și privim în urmă. Să nu-L uităm când suntem săraci și nici când suntem bogați. Să nu-L uităm când suntem bolnavi și nici când suntem sănătoși.
Pentru că Dumnezeu nu este doar Dumnezeul momentelor grele. El este Dumnezeul întregii vieți.
Cântarea spune: „Cu noi este Dumnezeu.” Dar această afirmație devine deplină numai atunci când și noi putem spune, cu sinceritate și fără ezitare:
„Și noi suntem cu Dumnezeu.”

Sale!