„Venisem să-l ridic.” Povestea preotului Gheorghe de la Joseni, cel care l-a trimis acasă pe ofițerul de Securitate

„Pe mine să nu mă mai trimiteți la omul acesta!”
Așa spune că și-ar fi încheiat raportul un ofițer de Securitate după întâlnirea cu părintele Gheorghe de la Joseni. Nu pentru că ar fi fost amenințat, nu pentru că ar fi întâmpinat rezistență, ci pentru că plecase de acolo convins că se aflase în fața unui om ieșit din comun.
Despre această întâmplare am auzit zilele acestea la Hărman, în casa unei familii minunate, unde am fost invitat, împreună cu părintele Iulian, pentru binecuvântarea locuinței de acolo, a unei foarte bune eneoriașe de-a noastră, profesoară de matematică foarte căutată de elevi. În jurul mesei s-au depănat amintiri, iar una dintre surori relata despre întâlnirea cu părintele Gheorghe.
Părintele Gheorghe de la Joseni a fost cunoscut în multe locuri din Buzău și poate din țară. Eu am auzit despre dânsul de la bunica mea, la Blăjani. Cred că încă traia atunci.

– Noi trebuie să-i apropiem pe oameni de Dumnezeu, i-a spus părintele Gheoerghe episcopului de Buzău când l-a vizitat, până în 1990. A trecut prin mulțime să-l vadă. Erau presiuni, cu siguranță. Mulți îi călcau pragul, iar Securitatatea nu avea acces la tot ceea ce își dorea. Ca și Arsenie Boca, părtintele Gheorghe le dădea de lucru, deși nu și-ar fi dorit.

-Dacă ar veni toți la preot, nu ați mai avea ce lucra, le spunea celor de la securitate. Ați rămâne fără posturi. Noi îi învățăm de bine: să nu mintă, să nu fure, să muncească cinstit.

A trecut de mult la Domnul. Casă de pe șoseaua principală din Joseni pare a fi destul de afectată de anii în care părintele a părăsit-o. Cu toate că nu a stârnit după moarte interes, iar moartea a intervenit și ca urmare a unei nefericite întâmplări provocate de către niște hoți care l-au atacat în casă, memoria i se păstrează, iar cei care astăzi sunt octogenenari își amintesc că i-au trecut pragul în copilărie sau tinerețe, mânați de curiozitatea lor sau a părinților de a cunoaște viitorul.

Interesant este că faima nu e fără temei. Mărturisesc cei care i-au trecut pragul casei că le spunea din viața, dar și din viitor. Da, le spunea despre viața cotidiană și despre viitor, iar viitorul l-au trăit amintindu-și de spusele preotului. Nu, nu era din Păscălierul lui Agârbicianu. Nimic spectaculos nu avea.

Cum povestea sora gazdei noastre, se aștepta să găsească un om cu barbă albă și lungă. Nimic din imaginația ei, însă totul despre ceea ce a trăit.

Nici cel de la Securitate nu s-a simțit prea bine de a făcut acel raport.

-Știu de ce ai venit, i-a spus părintele Gheorghe. Fă mai repede ce ai de făcut și mergi acasă să-ți salvezi soția, pentru că e în mare pericol.

Venise convins că două-trei zile la beci i-ar fi suficiente părintelui pentru a potoli mulțimea care-l vizita. Cel puțin așa vorbea la secție, până să meargă la Joseni. A plecat și … dus a fost. Și ultimul cu acest gând a fost.

Paradoxal, nu?! Pe când oamenii stăteau la coadă să-l asculte, ofițerul de securitate a scris pe raport …

„Pe mine să nu mă mai trimiteți la omul acesta. Eu nu mă mai duc să-i fac vreun rău.”