Domnul Răghină

– Sărbătorim împreună 80 de ani, domnule Răghină? Vine eu cu prăjiturile!
– Am trecut. 81.
– Și mai bine! Atunci ne și cântați.
– Da, la chitară.
Părintele Iulian se așeza și mă asculta.
– Sunt invidios că i-ați cântat, iar mie doar la orgă.
Îl iubesc teribil pe omul acesta. I-am ascultat cu drag părți din periplul artistic al tinereților. Nu poate veni prea des la Biserică, dar face un efort și vine de se spovedește, împărtășește și stă la Litughie. Dar soția dumnealui nu lipsește aproape niciodată. Iar dacă ar lipsi sau ar întârzia, m-aș îngrijora imediat, gândindu-mă să nu fi pățit dânsul ceva.
De ani buni poartă povara unei boli deloc ușoare. Da, acest om romantic, bun la suflet, nu a fost ferit de suferință. Dar a dus-o cu vitejie, având alături sprijinul minunat al doamnei Răghină.
Nu se poate să nu-l pomenesc, pentru că nici nu termin de rostit Binecuvântarea la Utrenie și pomelnicul îmi apare înaintea ochilor cu numele preoților, apoi cu Ion, Dobra și toți ai casei.
Îl cunosc de multă vreme pe domnul Răghină. M-au primit întotdeauna cu multă dragoste. Timpul nu s-a așezat niciodată în calea bucuriei de a ne revedea.
Le sunt recunoscător tuturor celor care mă primesc cu atâta căldură, iar familia Răghină face acest lucru de fiecare dată, bucurându-mi nespus inima.
Aceste întâlniri sunt mari bucurii și nu ai cum să nu-I mulțumești lui Dumnezeu că îți scoate în cale asemenea oameni minunați.