Ce poți face la Biserică? "Cazul" Virgil

Toți cei care vin la Biserica Sfântul Apostol Andrei îl știu pe Virgil. Îl știu și mulți din cartier.
Virgil are 66 de ani. Este un om simplu, cu o pensie foarte mică. Este pensionat medical de mulți ani.
Nu știu dacă trauma pe care ar fi trăit-o la Sârmă, a lucrat și unde, după cum se povestește, ar fi fost închis în glumă într-un cuptor de laminat, este reală, dar Virgil s-a confruntat și se confruntă cu probleme de sănătate.
Cu toate acestea, a ajuns la 66 de ani. A ajuns să fie cunoscut, iar eu îl respect pentru voința lui de a veni la Biserică.
Dacă el, om modest financiar și cu sănătatea fragilă, nu ar fi venit la Biserică, probabil viața lui ar fi fost mult mai tristă și mai singuratică. Sau poate că nu mai era …
La Biserică a găsit o comunitate. A fost voluntar și a învățat să citească și să cânte la strană. Astăzi, vineri, spre exemplu, a dus singur strana la Sfânta Liturghie.
Te bazezi pe el.
Ce a făcut Biserica pentru Virgil? Concluzia o trageți singuri. Așa poate face pentru toți cei care vin la biserică, iar dacă se și implică în alte activități, atașamentul față de comunitate va fi și mai mare, venind, și răsplata.
Îmi amintesc și un episod mai vechi. Prin 2012 eram director la Palatul Copiilor. Într-o zi, când m-am uitat pe fereastra biroului, l-am văzut pe Virgil la terasa de vizavi, la o țigară. Noi tocmai preluasem o situație cu datorii la întreținere și, sigur, nu mi-a plăcut ceea ce vedeam atunci.
Dar Virgil s-a corectat. V-am povestit acest mic detaliu vechi de zile pentru a vedea că nu din perfecțiune a venit la Biserică. Dar schimbarea de mediu și atașarea față de valorile creștine l-au salvat.
Dar, ca Biserica să facă ceva pentru fiecare dintre noi, noi trebuie să facem pasul spre ușa deschisă și, odată intrați, vom găsi o lume mai frumoasă decât ne imaginăm. Nu, nu este o lume perfectă. Biserica este a celor care greșesc și au puterea să recunoacă și să se îndrepte. Dar, toți greșim și această realitate nu trebuie să ne facă judecați sau judecători ai semenilor noștri.

„Uite, a ajuns să meargă și el la Biserică!” spun unii, de pe câte o bancă. Da, pentru cei care stau în afară e greu de înțeles. Dar dacă renunță la starea de împotivire și vin către Biserică se vor bucura.
Și Virgil – sărmanul de el – este uneori ironizat de vecinii din blocul în care stă.
Dar el merge în continuare. Și dacă, uneori, nu a fost suficient de îngrijit, oameni cu suflet i-au sărit în ajutor. Dacă a avut nevoie de un ban la un moment dat, i s-a sărit în ajutor.
Dar, peste toate, Virgil a ieșit din singurătate.
Lucrează și cântă pe texte divine. Le citește, le cântă, se roagă. Are o disciplină a existenței ritmată de orele liturgice. Face efort, se mișcă, comunică, este văzut și auzit de cei din jur.
Iar performanța acestui om, fără școală de specialitate, este că, după aproape 20 de ani, poate duce singur o slujbă la strană și se descurcă onorabil.
Ei bine, este de admirat!
Și cred că acest timp de implicare poate fi o binecuvântare pentru oricine are un timp pe care îl consumă pe o canapea, judecând, bârfind, izolându-se sau arătând cu degetul.
Muzica bisericească, slujbele, disciplina, generozitatea celor din jur, lectura, predicile și grija comunității sunt doar câteva dintre bucuriile pe care le poți trăi venind la biserică și implicându-te. Ele aduc bucurie spirituală, dar, prin mișcare, disciplină, relații și sentimentul că ești folositor, pot face și viața mai bună, poate chiar mai lungă.
Sigur, pe lângă nea Virgil, așa cum îi spun eu, sunt și multe alte exemple de femei și bărbați care fac lucruri minunate la Biserica Sfântul Apostol Andrei. E un stup de furnicuțe minunat. După fiecare slujbă vin și fac Biserica lună.
Dar m-am oprit asupra poveștii lui Virgil pentru a vedea cum acest om, aparent mai puțin favorizat de viață decât mulți dintre semenii noștri, a găsit calea de a trăi frumos, de a trăi cu folos, de a găsi sprijin, alinare, grijă și respect, pentru că eu îl respect pe acest om pentru voința și simplitatea lui.
Să știți că, dacă nu-i aud vocea la strană, întreb instinctiv de el. Face parte din ansamblul uman care ne înconjoară și este foarte util.
Da, veniți la Biserică.
Sunt atâtea activități frumoase pe care le puteți face și nu oriunde, ci sub chipurile calde ale sfinților, în bucuria slujbelor, în curtea Domnului.
Va fi mai greu la început. Poate unii vă vor ironiza că veniți cu … moșii și babele la Biserică, pentru că citiți cu greșeli, pentru că nu cântați ca privighetorile. Dar timpul, exercițiul, voința și grija lui Dumnezeu vor face ca Biserica să devină a doua casă a dumneavoastră. Și, chiar este a doua casă a dumneavoastră, dar dacă nu-i treceți pragul ….
Dar dacă veniți la Biserică veți fi foarte fericiți de ceea ce sunteți, de ceea ce faceți și veți intra într-o comunitate care vă va respecta și vă va susține. Și nu veți mai avea acel sentiment al inutilității de care se plâng unii pensionari și nici al sentiment al lipsei apartamenței de care suferă cei mai tineri.